Ce am învățat despre prietenie

0
913
Timp de citire: 6 minute

„Prietenia este un har pe care îl ai sau nu-l ai.” (Octavian Paler în „Deşertul pentru totdeauna”)

Prietenia este unul dintre cele mai importante lucruri ale vieții noastre. Legăturile pe care le formăm cu ceilalți, emoțiile pe care le adăugăm într-o relație, ușurința cu care înnodăm și deznodăm oamenii de lângă noi – toate acestea sunt (și) semne ale sănătății noastre sufletești.

Perioada de pandemie, cu toate incertitudinile și ei, ne-a reconfigurat tuturor, într-o mai mică sau mai mare măsură, relația cu noi înșine și cu ceilalți. Mi-a plăcut ceea ce am citit într-un material din Decât O Revistă, în care autorul, Vlad Odobescu, articulează foarte frumos, puțin din ceea Ce înseamnă un prieten bun?.

Revenind, în ultimele luni, prieteniile ne-au fost puse la încercare. Iar aici mă gândesc și la relațiile reale, dar și la amicițiile de conjunctură sau la relațiile pe care ne place să le considerăm prietenii, deși… nu sunt.

Definiția din dicționar este una cât se poate de corectă: „Prietenia este o relație afectivă și de cooperare între ființe umane, care se caracterizează prin sentiment de simpatie, respect, afinitate reciprocă.” Însă modul în care fiecare dintre noi își definește prieteniile, diferă așa cum penele unei păsări sunt diferite între ele ca mărime, textură și culoare.

Prieten, prietenie, a (te) împrieteni

Am fost un copil sociabil. Am fost mulți ani șefa clasei, doamna învățătoare mă chema de fiecare dată la cancelarie când venea un coleg nou și eram prezentă mai tot timpul în ședințele cu părinții, atunci când se impunea și un reprezentat al clasei. Nu arătam cu degetul, nu pâram, ba mai eram și „tocilară” pe deasupra, într-o vreme în care nu era tocmai cool să porți ochelari și să ai note bune. Cu toate astea, îmi găseam loc destul de ușor printre cei de vârsta mea. 

Prietenii mei din copilărie însă, nu erau colegii de la școală. Întotdeauna au existat Alexandra și Anca și versiunea extinsă a găștii cu Andreea, Miruna, Liviu, Mihnea, Marius, Andrei, Marian. Prieteniile din adolescență s-au transformat în timp pe baza afinităților, iar treptat, copilul sociabil a devenit un adolescent introvertit, care prefera prezența cărților în locul oamenilor.

De-a lungul anilor, prieteniile au înmugurit, s-au scuturat, s-au uitat, au renăscut, s-au transformat, au slăbit sau au căpătat puteri noi. Recunosc, am mulți oameni buni în jur, însă prietenii reale, plămădite din onestitate și afecțiune altruistă, sunt poate prea puține. Până la vârsta asta, n-am mulți oameni pe care să-i cunosc drept prieteni, iar dintre ei, și mai puțini îmi sunt prieteni buni. Și nu e vorba de capricii aici, ci de camaraderia care se construiește doar dacă are toate resursele să o facă: timp, context, mediu, puncte în comun, toleranță, înțelegere, respect pentru celălalt, discreție, curaj să-i spui celuilalt în față ce gândești și multe altele, amestecate de o contabilitate pe care îmi place încă să o descopăr.

Am învățat puține lucruri despre prietenie până acum, recunosc. Cred doar că prieteniile alea desăvârșite și grațioase din postările social media, nu sunt neapărat reale; și asta doar pentru că întâlnirile cele mai importante ale mele sunt păstrate în inimitatea momentului nostru, al celor care ne întâlnim. 

Prieteniile adevărate

Prieteniile adevărate au istorie, poartă cu ele frământări, discuții profunde și dezveliri de taine. Prieteniile adevărate nu se contorizează numai în cafele băute împreună, ci și în neastâmpărul împărtășirii. 

Prieteniile adevărate sunt sinonime cu generozitate, confesiune și familie.

Prieteniile, indiferent de natura nașterii lor, își vor crește rădăcini și într-un alt context. 

Prieteniile nu sunt doar un mediu pentru note de subsol; sunt întâlniri verticale cu celălalt.

Prieteniile sunt momentele în care te asortezi cu celălalt în extravaganțe. Momentele în care există ascultare, admirație și respect și în care tăcerile nu trebuie musai acoperite, pentru că nu stânjenesc. 

Prieteniile sunt gânduri care te locuiesc periodic, chiar și atunci când nu te însoțește nimeni.

Prieteniile sunt construcții cu arhitectură interioară bogată, menajerii în căutarea unui echilibru, întâlniri domestice sau particulare, idei pe care în loc să le arunci în tine, le prinzi în celălalt.

Prieteniile au nevoie de toate părțile implicate în prietenie. Au nevoie de întâlniri în care timpul să-și piardă greutatea, au nevoie de împărtășiri, de regrete, de speranță, de promisiuni și de planuri.

Prieteniile conțin înțelegere. Poți aștepta sau poți suna. Poți asculta sau poți veni cu o soluție. Poți fi de acord sau nu. Însă prieteniile adevărate găsesc o cale prin care să poată cultiva înțelegerea.

Prea puțini dintre noi au vocație pentru solitudine. Mai degrabă ne place să ne tânguim sau să ne ridiculizăm pentru a lua parte la ceva mai mare decât noi; mai des avem apetit pentru conflict și întâlnire decât pentru introspecție. Mai rari sunt cei care trăiesc în interiorul propriilor întrebări și mai mulți ne bucurăm de prezența celorlalți. 

Așa cum spuneam mai sus, știu prea puține lucruri despre prietenie, însă încerc să trăiesc cât mai mult întâlnirile reale pe care le am. Pentru a ilustra o astfel de bucurie, am propus o intersecție cu una dintre prietenele mele de vreo 4 ani de zile, deși pare c-am fi dintotdeauna: Daniela, omul cu care împart scris, cărți, idei și entuziasm.

Cu motivul ăsta am ieșit din case, chiar de ziua Danielei, am luat-o cu noi și pe Maria (una dintre cele mai noi prietene ale noastre) și am ieșit la plimbare, cât să aproape-documentăm un moment dintr-o oarecare întâlnire, post-pandemie. De dăruit, i-am dăruit o bijuterie cu mesaj, căci așa am simțit să marcăm momentul. Ce-a ieșit sper doar să vă facă poftă să dăruiți cu generozitate timpul vostru pentru construcția unor prietenii cu miez, de care să vă puteți bucura, indiferent de timp, de loc sau de stare. 

P.S.: poate, câteodată, un mesaj-simbol pe care să-l poarte prietenul sau prietena care e alături de tine indiferent-de-ce-se-ntâmplă, nu-i o idee rea. Cu sau fără motiv festiv.

Prietenii curate, senine și adevărate să avem!

Fotografii: Maria Bordeanu

________________________________

Acest material face parte din campania Inspirația FREYWILLE, pe care suntem onorați să o găzduim pe canvasul nostru digital. Parteneriatul dintre CoverStories și FREYWILLE poartă în ADN-ul său conexiunea dintre artă, inspirație și povești frumoase, dar și dintre bijuterie, emoție și feminitate. FREYWILLE este unul dintre brandurile care ne inspiră și care creează alchimie folosind arta, pulberea de aur și emailul pentru a sculpta eleganța atemporală a bijuteriilor sale. CoverStories și FREYWILLE vă invită să citiți povești care inspiră, care umplu și care explorează și să descoperiți atemporalitatea unor bijuterii care ascund povești și trezesc emoții.

Dacă ți-a plăcut, mai poți citi și alte materiale create în colaborare cu FREYWILLE, aici:

Puțin și bun

Gustav Klimt, povestit prin 3 adevăruri

De ce Mucha? O monedă de prețuit.

Manifest pentru personalitate

Un pictor a stârnit o revoluție. Hundertwasser și libertatea de a fi imperfect

Van Gogh – cărțile, filmele și locurile care s-au născut după el

Lasă un comentariu

Please enter your comment!
Please enter your name here