Caroline Herschel – prima doamnă a astronomiei

1
59
Timp de citire: 5 minute

„Tatăl meu și-a dorit pentru mine o educație aleasă, dar mama era convinsă că nu-mi trebuia mai mult decât strictul necesar; cel mult putea să-mi admită câteva luni alături de o croitoreasă pentru a învăța să cos. (…) Drept urmare, tot ce putea tatăl meu să facă era să-mi predea câteva lecții de vioară – atunci când mama era în toane bune sau când era plecată. (…) Nu puteam să nu mă gândesc la motivul pentru care mama nu-și dorea pentru mine ceva mai mult: era convinsă că dacă n-ar fi fost educația, fratele meu William s-ar fi întors în țară și că fratele meu cel mai mare nu ar fi țintit atât de sus, dacă ar fi învățat mai puțin.”

(Memoir and Correspondence of Caroline Herschel, de Mary Cornwallis Herschel)

Un astfel de scenariu, desprins din scrierile lui Caroline Herschel, era o realitate în 1800. Femeile erau oglinda gospodăriei, a copiilor, a soților și a tot ce avea legătură cu casa. Era o perioadă în care femeile practicau sportul în rochii lungi și incomode (citește aici cum a schimbat Suzanne Lenglen această obișnuință). Nu aveau nici drept de vot, nu mergeau la școală. Dar asta nu însemna că nu-și doreau mai mult.

Spre exemplu, Maria Montessori, spre sfârșitul anilor 1800, se număra printre puținele femei care absolveau facultatea de medicină din Europa. A avut în spate un sprijin enorm: înțelegerea pe care o avea mama sa asupra condiției femeii și a faptului că sexul nu are de a face cu drepturile sau capacitățile unui om.

În familia lui Caroline, rolurile par să fi fost inversate. Tatăl său, Issak Herschel, un muzician autodidact, își dorea pentru toți copiii săi o educație, mai mult sau mai puțin strălucită, dar nu le refuza dreptul la cunoaștere. În schimb, viziunea mamei sale, Anna Ilse Moritzen, nu se intersecta cu cea a lui Issak. Poate, așa cum mărturisea Caroline, refuzul provenea dintr-un egoism matern și din suferința care o rodea după plecarea copiilor de acasă.

Și totuși, cum a devenit Caroline Herschel prima doamnă a astronomiei? Printr-o dragoste de frate, perseverență și deschidere.

Caroline Lucretia Herschel, s-a născut în Hanover, Germania, în 1750, într-o familie numeroasă, ea fiind cel de-al optulea copil din cei zece ai familiei Herschel. Copilăria nu și-a petrecut-o ca oricare alt copil, avea responsabilități casnice, iar dragostea din partea mamei era mai degrabă absentă. Peste acestea, s-au adăugat și suferințele cauzate de variolă și tifos, lăsând pe corpul său urme adânci. Din cauza acestor neglijențe nu a crescut foarte mult, rămânând o femeie măruntă, de doar 1.30 m.

Drept pentru care, părinții săi nu au avut mari speranțe pentru ea. Fetița voia mai mult. Povestește în scrierile sale despre curiozitatea pe care o avea și gândul că i-ar fi plăcut să studieze franceza. Poate că alinarea îi venea din partea tatălui care îi explica, pe furiș, despre muzică și vioară, uneori și despre matematică. Și-mi închipui că, atunci când acesta a murit, i s-a prăbușit singura speranță. La 17 ani rămânea singură cu o mamă care nu vedea pentru ea decât un capăt de ață și îndemânarea de a ține casa.

Nu am fi auzit de Caroline dacă n-ar fi fost fratele său, William – despre care amintește în fragmentul de mai sus. Acesta a fost primul care a plecat de acasă, în calitate de muzician. Stabilit în Bath, Anglia, William era respectat în familie. Cu toate acestea, atunci când a chemat-o pe Caroline să locuiască cu el, a trebuit să o convingă mai întâi pe Anna, mama lor. Aceasta nu a acceptat decât atunci când William a fost de acord să plătească o femeie care să o ajute pe Anna la treburile din casă.

Dragostea de frate și un observator al cerurilor

Ajungând în Anglia, la 22 de ani, lumea i s-a deschis în multe feluri. Cu toate că-și ajuta fratele la întreținerea casei, William a încurajat-o înspre independență și studiu. Drept pentru care învață să cânte la clavecin și intră rapid în spectacolele pe care le susținea fratele său, în calitate de solistă. Atât de bine se descurcă, încât curând toată lumea știa cine sunt frații Herschel. Doar că muzica era un fel de a-și câștiga banii, pasiunea cu adevărat arzătoare a lui William era observarea cerului. Lucru pentru care atât numele lui William – cel care a descoperit planeta Uranus și cel al lui Caroline – prima femeie care a descoperit o cometă și alte nenumărate corpuri cerești, au rămas în istorie.

Pentru pasiune sa, William oferea ore întregi, noaptea, pentru lecturi. Iar dimineața, îi povestea lui Caroline tot ce învățase. Așa s-a aprins scânteia pentru observarea cerului și în sufletului surorii sale. A învățat matematică pentru a face calcule și a ține socoteala cataloagelor și descoperirilor (se menționează că ar fi cuprins în cataloagele sale 3.000 de stele și peste 2.500 de nebuloase), devenind astfel asistenta de lucru a lui William. Iar atunci când William este numit astronom la curtea Regelui George al III-lea, Caroline devine prima femeie cu o funcție oficială și cu un salariu pentru munca depusă în știință și astronomie – într-o perioadă în care nici bărbații nu primeau remunerație pentru cunoștințele lor în știință.

Perseverență și deschidere

Fiind în imediata apropiere a fratelui său, Caroline a avut deschidere nu doar față de teoriile științifice, dar și de practică. Așadar, atunci când nu scria sau făcea calcule, studia cerul. Cu un ochi atent, a descoperit opt comete, o galaxie și o nebuloasă. Pentru cea de-a opta cometă pe care a identificat-o, se spune că ar fi călătorit pe jos 48 de kilometri pentru a fi prima care ajunge la Observatorul Regal din Greenwich înainte ca altcineva să reclame acea descoperire.

După moartea fratelui său, se mută înapoi în Hanover, dar nu încetează să caute. Niciodată nu s-a considerat importantă. Menționează de câteva ori că tot ce a făcut a fost să urmeze indicațiile fratelui său:

„Nu am făcut nimic pentru fratele meu decât ceea ce ar fi făcut un cățeluș bine antrenat,

adică am făcut ceea ce mi-a poruncit el”.

Litografie, înfățișându-o pe Caroline Herscher la 97 de ani

Poate că nu și-a recunoscut valoarea, dar au făcut-o alții. La 78 de ani primește Medalia de Aur din partea Societății Regale de Astronomie pentru eforturile și contribuția în astronomie – o medalie care nu a mai fost oferită nici unei alte femei până în 1996 (pentru Vera Rubin). Tot Societatea Regală de Astronomie a numit-o pe Caroline membru de onoare și, care, alături de Mary Somerville, debutează în istoria societății ca primele femei-membru.

Medalia de aur pentru știință i-a mai fost acordată de Regele Prusiei, un crater de pe Lună îi poartă numele, asemenea asteroidul 281 Lucretia, dar și satelitul argentinean lansat în spațiu, în noiembrie 2020, ÑuSat 10 Caroline. Poate că nici astea nu i-ar demonstra valoarea pe care a avut-o deschiderea sa față de cunoaștere. Și față de curiozitate.

Și poate că-i și aici un strop de înțelepciune, să nu te mângâie onorurile și titlurile, cât cum te bucură ceea ce faci tu, zi de zi.

1 Comentariu

Lasă un comentariu

Please enter your comment!
Please enter your name here