Care sunt cărțile lui 2019 pe care le ținem minte și de ce?

0
289
Timp de citire: 5 minute

Iată un gând: cărțile care au impact asupra noastră sunt cele de care aveam nevoie la momentul lecturării lor. 

Iată și desfășurarea gândului:

Pe sfârșit de octombrie, la un Halloween party atipic, ne-am răsfățat cu cartofi dulci, banana bread și câteva frânturi de jazz pe fundal. Una dintre discuțiile care m-a urmărit a fost următoarea: care sunt cărțile pe care le ținem minte și de ce? Pentru că, de altfel, toate ne-au plăcut și ne-au umplut serile. În timp ce Georgiana își verifica Excelul, eu răscoleam prin telefon și Instagram după lecturi uitate.

A trecut mai puțin de o lună și am început inventarul. Astfel că am luat anul la mărunțit și am construit amândouă lista cărților pe care le-am ținut minte, acelea care ne-au impactat mai mult. Sperăm să vă inspire în alegerile viitoare și să facem schimb de liste!

2019 a fost anul transformării

FOMO (fear of missing out) – cu aceasta senzație am început anul 2019. Aveam impresia că pierd câte puțin din toate de fiecare dată când făceam ceva. Chiar și atunci când nu făceam ceva. Lectura nu a fost ocolită. Când începeam o carte, dădeam ❤ la alte 10 pe Instagram, cu un sentiment de copleșire, dezamăgire și nerăbdare în același timp. 

M-am oprit din a mai face asta și m-am concentrat doar pe o singură lectură. Sau două. A durat mai mult, dar îmi place să cred că a durat atât cât trebuia pentru a asimila acea poveste. Astfel am ajuns la 6 dintre cele mai bune și memorabile lecturi pe care le-am citit nu doar anul acesta, ci și în ultimii ani. Nu pentru că celelalte ar fi mai slab construite sau cu mai puțin impact, ci pentru că m-am poziționat diferit față de lectură. Adică i-am acordat atenție, așa cum e frumos să faci atunci când asculți un om (fără să îți verifici compulsiv telefonul).

Iar acum că le-am strâns teanc lângă mine, îmi dau seama că aproape toate au o temă în comun: transformarea. Așadar, iată cărțile care au ajutat la transformarea mea din ultimul an. Sunt lecturi care mi-au dat de gândit, care m-au învățat, care m-au dezvățat de obiceiuri proaste și care îmi vin în minte când recomand o lectură cu (mult) sens:

1. Lovește-ți inima, de Amélie Nothomb – citită în ianuarie 2019, cartea acesta m-a făcut să ”văd” mai limpede impactul pe care îl au gesturile și vorbele noastre asupra celorlalți. Cu atât mai mult dacă celălalt e chiar copilul tău. Citatul preferat: <<E o frază din Alfred de Musset care m-a impresionat: ”Lovește-ți inima, acolo e geniul”.>> 

2. Cele 40 de legi ale iubirii, de Elif Shakaf – alături de Cele 3 fiice ale Evei au fost cărțile care mi-au însoțit primele zile de primăvară. Dacă ar fi să aleg ce fel de personaj aș vrea să fiu, atunci aș spune oricând: unul dintre personajele feminine construite de Shafak. Lecturile sale au puterea să îți transmită speranță, dar și să te răvășească prin corzile sensibile pe care le poate atinge: credință, iubire, nedreptate, patimă. Citatul preferat: ”Făpturile omenești înclină să hulească ceea ce nu sunt în stare să-nțeleagă.”

3. Învățare, de Tara Westover – primăvara s-a încheiat cu povestea lui Tara. De multe ori am simțit că nu pot să continui povestea fiindcă îmi tot puneam întrebarea: ”Oare asta nu e ficțiune? Dar de ce nu pleacă?” Cred că ți-ar plăcea să o citești dacă ai nevoie să înțelegi cât de multă forță, putere și voință se află în noi. Chiar și atunci când în copilărie nu primim o tavă plină de iubire, compasiune, înțelegere, răbdare și vorbe bune. Citatul preferat: ”Când îi spusesem tatei că am de gând să merg la colegiu, îmi răspunsese că locul femeii este acasă, că trebuia să învăț despre ierburile de leac – ”farmacia lui Dumnezeu”, ca să pot duce mai departe ce făcea mama. Mai spusese și multe altele, bineînțeles, despre cum mă desfrânam căutând cunoștințele oamenilor în loc de știința lui Dumnezeu, dar tot am hotărât să-l întreb despre trigonometrie.”

4. Povestea ta a început demult, de Mark Wolynn – ca un dat, după Învățare, am continuat cu o lectură despre traumele familiale – o carte apărută la Editura Trei, în colecția Psihologie practică. Este una dintre cărțile care m-a făcut să conștientizez puterea pe care o avem asupra viitorului copiilor noștri, dar și moștenirea pe care ne-au lăsat-o cei care ne-au precedat. Așa am aflat despre cum au moștenit copiii care s-au născut după 11 septembrie trauma prăbușirii celor 2 Turnuri Gemene sau cum s-a transmis trauma trăită într-un război și cum a fost vindecată două generații mai târziu. Citatul preferat: ”Indiferent dacă moștenim emoțiile părinților noștri încă din pântec, dacă ne sunt transmise în relația primară cu mama sau dacă le împărtășim prin intermediul loialității inconștiente sau al traumelor familiale, un lucru este clar: viața ne împinge către ceva nerezolvat în trecut.”

5. Pacienta tăcută, de Alex Michaelides – vara mi-am petrecut-o alături de personajul tăcut al lui Michaelides. Este lectura care a întrerupt alte două cărți pe care le citeam la acel moment. Povestea se citește ca și cum s-ar derula un film pe dinaintea ochilor, iar când se termină posibil îți dorești să apeși replay. M-au cucerit pasajele amestecate cu noțiuni de psihologie, alături de misterul cazului. Dintre ele, citatul preferat subliniază: ”Uneori e greu să îți dai seama de ce răspunsurile la prezent se află în trecut. O simplă analogie ar putea fi de ajutor: o psihiatră de frunte din domeniul abuzului sexual mi-a spus cândva că, în cei treizeci de ani în care lucrase foarte mult cu pedofili, nu întâlnise nici unul care să nu suferit el însuși abuzuri în copilărie. Asta nu înseamnă că toți copiii care suferă abuzuri vor ajunge ei înșiși să comită abuzuri; dar e imposibil ca un om care n-a suferit abuzuri să ajungă să comită abuzuri. Nimeni nu se naște rău.”

6. Pacientul H.M: o poveste despre memorie, nebunie și secrete de familie, de Luke Dittrich – spre toamnă am rămas mult cu gândul la povestea-documentar-investigație a lui Dittrich – jurnalist american, câștigător al „National Magazine Award” și editor Esquire. Dincolo de aprecierea construirii poveștii, ramificațiilor pe care le-a documentat timp de 6 ani și le-a adăugat pentru a plusa valoarea lecturii, am înțeles un lucru: trăim vremuri bune. Poate că e perioada în care punem cel mai mult preț pe valoarea vieții unui om. Pentru că..nu a fost așa dintotdeauna. Iar pentru a ajunge aici, au existat niște experimente. Iar unii au suferit. Și când spun unii mă refer la sanatorii întregi de pacienți. Citatul preferat: ”Amintirile sunt ceea ce ne constituie. Tot ceea ce suntem reprezintă ceea ce am fost. Acest aspect a fost întotdeauna adevărat și este atât de evident, încât abia dacă e nevoie să fie spus. Însă, chiar dacă suntem făcuți din amintiri, abia de curând am început să înțelegem cum ne facem amintiri.”

Georgiana, ce spune Excelul tău?

Lasă un comentariu

Please enter your comment!
Please enter your name here