BrandCrush: câteva ceaiuri care îmi plac

4
147
Timp de citire: 2 minute

A bea ceai. Iată o activitate pe care o fac de când mă știu, de când nu exista conceptul de pandemie și de când cele mai bune ceaiuri se asortau în funcție de grădina din care erau culese plantele puse la infuzat. Chiar și vara. Mai ales vara.

Odă ceaiului de pretutindeni am scris aici. Dar nu e decât o micro-istorie a acestui lichid misterios care are puterea de a transforma o oră de lectură sau o seară cu cei dragi. O listă de ceaiuri pe care le ador e mai jos și țin să spun că ea nu măsoară cât de mult iubesc ceaiurile copilăriei mele (de tei cules de bunica mea sau de mentă din grădină).

Îmi aduc aminte primul ceai de care am fost conștientă – eram în curtea casei în care am crescut, era o toamnă rece și încercam să hrănesc niște pisoi cu lapte. Era deja târziu, cred că aveam teme de făcut și mamaia mă chema în casă să beau un ceai. Iar ceaiul ăsta avea să fie băut în fața televizorului, în timpul unui episod din Dallas și era ceva amărui care-mi plăcea și-mi displăcea în același timp.

Ceaiul la noi în casă nu era doar pentru „tratament” și nu vindeca numai răceli, ci și după-amieze plictisite. Știu că mamaia ținea ceaiurile într-un dulap din bucătărie, în pungi din hârtie maro, pe care scria caligrafic cu stiloul: flori de tei, ceai de mușețel sau Trei-Frați-Pătați. Sau simplu, soc.

Mai există o primă dată. Aceea când am băut ceai adevărat, negru, cu lapte, în inima Londrei. Un classic single-origin Ceylon, cu caracter vertical și un pic cam prea puternic pentru gustul meu de atunci, învățat numai cu infuzii subțirele de mușețel, lavandă, tei sau mentă. În Bath (orașul meu de suflet din Anglia), îmi începeam diminețile cu popularul și ceva mai blândul English Breakfast (îmblânzit, desigur, cu lapte).

Apoi, încet-încet am descoperit brandurile populare britanice. Și am ajuns într-un final și la primul 5 O’Clock Tea. Câțiva ani mai târziu aveam să descopăr și locul meu preferat de luat ceaiul: Clarinda’s Tea Room, pe 69 Canongate, Edinburgh, Scoția. O sufragerie mititică, ticsită cu porțelanuri englezești și cu o atmosferă demnă de filmele interbelice.

15 branduri de ceaiuri bune

Buuuon, să ajungem totuși și la ceaiurile care mi-au plăcut de-a lungul vremii. Ce am încercat (cu steluță* sunt marcate cele pe care le-am testat în mai mult de 10 sortimente): Twinings*, Yogi*, Lipton*, Pukka Tea*, Clipper*, Kusmi Tea*, PG Tips, Taylors of Harrogate, Tea Forte, Whittard, Ladurée, Basilur Tea, Fortnum & Mason*. Plus două branduri românești: Tealia (Secom) și bineînțeles, Fares.

Ce mi-ar plăcea să încerc? Bună întrebare, mi-am pus-o și eu. Evident, sunt câteva branduri de ceaiuri pe care nu le-am întâlnit în ceașcă până acum, dar pe care mi-ar plăcea să le gust: Harrods, TWG Tea, Harney and Sons, The East India Company, Cartwright And Butler, Tazo, JADU Tea, Fauchon, P&T, Sirocco, Wital Tea. Și astea sunt doar o parte. Până descopăr un specialist în ceaiuri pe care să-l invit la un dialog potrivit, mă duc să-mi fac un ceai verde.

Voi ce ceaiuri bune ați mai descoperit?

4 Comentarii

  1. Relația mea cu ceaiul a început, bineînțeles, tot în copilărie cu ceaiurile din ‘grădina bunicii’. Prăjeam felii de pâine și le ungeam cu unt, apoi așteptam răbdătoare să se topească până să sorb prima gură de ceai de mentă. Cu timpul, am învățat să-i apreciez gustul și simplu. O perioadă a fost cel de tei, apoi a urmat cel de lavandă, între timp mai cochetam și cu diverse sortimente de ceai roșu adulmecate de pe rafturile Cărtureștilor până când, nu de multă vreme m-am oprit la Ginseng de la Yogi Tea. Cred că ceaiul, ca și parfumul, devine cu timpul un trademark al momentului tău de tihnă care poate să fie seara înainte de culcare sau în zilele ploioase de la birou când încerci să dai ceasul înainte, tot mai aproape de drumul spre casă.
    P.S: cea mai frumoasă experiență pe care am avut-o cu ceaiul ‘în oraș’ a fost la ceainăria Teatrului Act, care din câte știu eu nu și-a mai redeschis porțile… ☹️

    • Stela, ce de amintiri mi-ai răscolit. Pâine cu unt și ceai de mentă – nu-s astea coordonatele unei copilării frumoase? ȘI-mi place că ai pus tu în cuvinte un adevăr în care cred și eu: ceaiul, ca și parfumul, devine cu timpul un trademark al momentului tău.

      P.S.: La Teatrul Act n-am avut ocazia să beai ceai… și-acum mă gândeam că vine toamna și poate se deschide. Dar asta a fost doar o fracțiune de secundă până să-mi dau seama că suntem în 2020 și nu prea vom avea cum ajunge la teatru pre curând. 🙁

      Mulțumesc tare mult pentru gânduri și energie, Stela; m-am bucurat mult să te citesc, să mai treci pe-aici. ^_^

  2. Celestial Seasonings (preferatul meu, Bengal Spice). L-am descoperit acum multi ani in Amsterdam si am ramas paf cand anul trecut am dat peste el in DM 🙏🏻☺️

Lasă un comentariu

Please enter your comment!
Please enter your name here