Timp de citire: 4 minute

Dacă în februarie am povestit despre misiunea proiectului nostru, „Sănătate mâinilor!”, luna aceasta vă invit să cunoaștem mâinile creatoare ale unui om delicat și cu o mare pasiune pentru plante. Se numește Ana Popovici și compune terarii în miniatură. M-au copleșit micile lumi verzi pe care Ana, cu migală și răbdare, le ordonează și le îngrijește, așa că am fost curioasă s-o cunosc mai bine.

Iată-i portretul – cu răsfățuri, frici, îmbrățișări și adevăruri ascunse.

„Îmi place să urmăresc pernuțele de muschi și alte fire verzi care cresc printre pavele, păpădii sau pui de copăcei care se ivesc din spărturi de beton, e clar că ele vor fi aici muuult timp după ce noi nu vom mai fi.”

Ana Popovici – owner @minimaterra

Ana într-o propoziție:

Poate să fie în engleză? Through your hands love can shine. Este de fapt numele unei piese foarte dragi mie.

La ce sau la cine te gândești când nimic nu pare să meargă bine?

La plaja sălbatică de la Sf. Gheorghe, este „my happy place”, și de fiecare dată când am nevoie de un moment de respiro, închid ochii, simt lumina și căldura soarelui, aud valurile și liniștea și totul e bine din nou.

Forma preferată de răsfăț:

Sunt o fată simplă, răsfățul e când îmi pun muzică în căști și visez cu ochii deschiși (la plaja de la Sf. Gheorghe:))

Teama cea mai ascunsă:

Că nu pot să urc scările. E un vis/coșmar mai vechi, dar recurent, pe care îl traduc în teama mea de a stagna, în orice plan, dar cel mai mult profesional.

O îmbrățișare pe care nu o poți uita:

Am făcut acum ceva timp un exercițiu la terapie, m-am întors la copila Ana, speriată, dezamăgită. Am îmbrățișat-o și i-am spus că e puternică și că nu va fi niciodată singură.

Accesoriul preferat pentru a împodobi mâinile este:

Flori, petale, frunze, capsule cu semințe de mac, inele din fire împletite de iarbă, la accesoriile convenționale am renunțat de mult.

Obiceiul/rutina care îți face cel mai bine:

Doze mici de meditație și yoga. Clar mă ajută foarte mult și de fiecare dată când am făcut pauze, m-am resimțit rapid și în moduri dintre cele mai neplăcute.

Ce te încurajează când ai îndoieli?

Cheesy as it may sound, plantele mele… sau de fapt, toate plantele. Sunt mereu și mereu uimită și încurajată de reziliența lor. Sunt omul care merge cu pivirea aplecată, dar am descoperit recent că nu fac asta pentru că sunt umilă, ci mai degrabă curioasă. Îmi place să urmăresc pernuțele de muschi și alte fire verzi care cresc printre pavele, păpădii sau pui de copăcei care se ivesc din spărturi de beton, e clar că ele vor fi aici muuult timp după ce noi nu vom mai fi.

Întrebarea care te macină constant este:

Când o să iasă din hibernare planta mea Stephania Erecta. E o plantă ceva mai rară, care intră în hibernare în perioada rece. Are și o formă aparte, e practic un bulb lemnos din care ies primăvara fire delicate cu cele mai frumoase frunze, umbreluțe cu joc hipnotizant de nervuri.

Cel mai recent lucru pe care l-ai învățat despre tine este:

Am descoperit multe puncte comune între felul meu introvertit de a fi și viata unei plante, și asta mă ajută să mă plac mai mult și să mă accept așa cum sunt.

N-ai putea renunța niciodată la:

La cana de ceai de dimineață, băută la temperatura aia perfectă cât să te încălzească cu totul. Eu îmi beau ceaiul cald și vara.

Cel mai îndrăzneț lucru pe care l-ai făcut:

Aici o să dezamăgesc, dar lucrurile „îndrăznețe” pe care le-am făcut eu au fost gândite și răzgândite, trecute prin liste pro & con, atât de mult încât și-au pierdut orice „wow” factor.

Cel mai frumos lucru pe care l-ai creat:

Primul terariu pe care l-am făcut pentru mine. Abia ce ieșisem dintr-o perioadă de research, de trial and error și eram hotărâtă să merg pe acest drum. Mi-am propus să abordez lucrurile diferit față de cum aș fi făcut de obicei și pentru că acest demers era despre mine, de ce să nu-mi dedic primul terariu mie?

Așa că terariul meu este un vas mic în care șade elegant o mână pe care am modelat-o din argilă și pe care am împodobit-o cu frunze de ceropegia wodii (care arată ca niște inimi). Este un mic omagiu adus mâinilor mele muncitoare, dar am vrut să-mi amintească și de atunci când am visat că îmi îngrop mâinile în pământ… sau că le „plantez”. Și a crescut ceva foarte frumos din ele.

Ți-ar fi plăcut să fii tu cea care a inventat:

Nu pot să pun degetul pe o invenție anume, de fapt nu cred că am simtit vreodată „invention envy”.

Cel mai frumos sunet din lume este:

Foșnetul frunzelor de copaci în pădure, acompaniat sau nu de un pârâu care curge repede.

Ce poveste spun mâinile tale despre tine?

Simt că în mâini se află toată energia creativă din corpul meu. De multe ori, ele mă ajută să transmit un gând, o emoție, fără să fie nevoie de cuvinte, și asta pentru mine este un mare ajutor, introvertită fiind. Mâinile mele sunt delicate, feminine, dar sunt și mâini zdravene, care nu se dau înapoi de la muncă. Dar cel mai important, mâinile mele vorbesc despre lumea Anei, descoperită prin atingeri.

Mulțumesc, Ana! Sănătate mâinilor tale!

Sursă fotografii: galeria personală a Anei

***

Mâinile noastre au gesturi infinite, iar acest micro proiect îndrăznește să le înregistreze – atât cât poate, atât cât încape, fără promisiuni sau alergături – doar o hartă fără granițe ale mâinilor noastre și ale femeilor care creează prețiozități cu ajutorul lor.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

six − one =