Acasă – un ecosistem periferic

0
98
Timp de citire: 4 minute

Sociologul german Norber Elias definea termenul de civilizare în magnum opus-ul său Procesul Civilizării // Über den Prozeß der Zivilisation (1939), ca un termen folosit pentru a exprima conștiința de sine a lumii occidentale: modalitatea prin care societatea vestică contemporană este superioară atât formelor de organizare care au precedat-o, cât și societăților „primitive” încă în funcționare.

Mai precis, Elias vorbește despre cum normele și cutumele vestice consolidate și standardizate timp de secole au ajuns să definească așa numita lume civilizată, un Holy Grail spre care fiecare individ trebuie să tânjească. Cei care refuză să se alinieze acestui proces sunt fie ignorați, priviți de sus, marginalizați și discriminați.

O astfel de comunitate aflate la periferia civilizării ne este prezentată de regizorul Radu Ciorniciuc (membru fondator al platformei Casa Jurnalistului) în documentarul său de debut Acasă, producție aflată în vizorul marilor festivaluri de film ale anului (premii la festivalurile de film din Cracovia, Munchen, Sarajevo, Sundance).

Acasă reprezintă povestea familiei Enache, singura familie care trăiește în Delta Văcărești (transformată între timp în Parcul Natural Văcărești), o zonă pe cât de aproape fizic de capitala țării, pe atât de departe de ceea ce aduce cu ea dezvoltarea unei metropole.

Aflată la intersecția șantierelor sau proiectelor urbane în curs de dezvoltare, groapa Văcărești a reușit să se păstreze intactă. Spre sfârșitul anilor ’80, Văcărești era locul în care Ceaușescu dorea să construiască unul dintre cele mai mari lacuri de acumulare. Sfârșitul dictaturii a dus la sistarea lucrărilor, din care a supraviețuit doar digul care acționează ca o frontieră între cele două lumi.

O familie aflată la răscruce

Un articol din National Geographic redactat în anul 2012 face o descriere elocventă a locului, expunând diferitele specii de floră și faună rare sau unicate în Europa, precum și istoria populării acestui spațiu. Spre sfârșitul articolului, autorul reportajului îl menționează pe Gică, capul familiei Enache, care timp de un deceniu și-a făcut un cămin din ecosistemul deltei. Aflăm despre Gică că a lucrat în fabrica Danubiana până la privatizarea si falimentul uzinei. Fără slujbă de mulți ani își dedică timpul acționând ca ghid pentru vizitatori, pescari sau diferite asociații.

Filmul lui Ciorniciuc adoptă această poveste și o transformă într-o slice-of-life a unei familii aflată la răscruce. Concepția escapistă a lui Gică (civilizația este urâtă și rea) contrastează propriile îndoieli privind capacitatea sa de a proteja restul membrilor a familiei de interacțiunile cu „civilizația”. Unul dintre puținele momente care surprind trecerea frontierei către jungla urbană îl așază în centrul atenției pe Vali, fiul cel mai mare, trăgând după el o sacoșă cu pește capturat din bălțile deltei cu scopul de a fi vândut orășenilor.

De altfel, regizorul realizează o tranziție sensibilă de la idealurile patriarhului Gică, la modul în care acțiunile acestuia au avut un impact asupra dezvoltării copiilor într-un mediu pe cât de pitoresc, pe atât de sărac în resursele necesare unor condiții bune de trai.

Familia Enache trăiește într-o baracă improvizată, acoperită de cârpe, fără electricitate, apă curentă, canalizare, împreună cu câțiva porumbei, câini, un porc, și o lebădă ocazională capturată de pe canalele deltei. Deși lipsiți de resurse materiale, copiii familiei Enache par a se bucura de libertatea oferită de natura sălbatică care acționează ca un scenariu colorat pentru aventurile micuților.

Problemele familiei apar (și aici filmul capătă cu adevărat contur) odată cu implicarea autorităților în „valorificarea zonei”. Delta se transformă în rezervație naturală, iar baraca familiei este demolată, lăsându-l pe Gică și ai lui în grija autorităților locale.

Un film umanist

În încercarea de a proteja speciile protejate de lege, statul pare incapabil de a-și proteja marginalii social. De altfel, filmul reușește fără prea mare efort să ilustreze că „integrare” nu este decât un eufemism pentru pasarea responsabilității. Starea de incertitudine în care se află destinul familiei Enache nu reprezintă decât rezultatul lipsei unei strategii coerente de integrare socială.

Deși puțin mai confortabilă, viața în mijlocul agitației urbane pare să dezbine familia. Scos din habitatul său mitic, aura lui Gică (singurul școlit al familiei) de pater familias începe să pălească, iar încercările de a păstra familia strânsă ca un pumn se transformă într-un efort sisific. Orașul ajută la demitizarea personajului principal, iar fostul rege al bălților devine doar un alt membru al unei comunități aflate la marginea prăpastiei.

Citește și Corpus Christi

Momentele tensionate alternează cu cele optimiste, iar Acasă are meritul de fi un film umanist. Mai mult decât doar o frescă socială, filmul reprezintă un coming-of-age story, iar povestea lui Gică devine povestea lui Vali. Puștiul din deltă devine adolescentul care descoperă complexitatea vieții, și care, ieșind din bula protectivă a copilăriei și a ecosistemului paternal își dezvoltă gândirea critică.

Fie că îl privim ca o mostră de jurnalism de investigație, ori o meditație pe teme precum identitate, standardizare, patriarhat sau ecologism, Acasă este un documentar care își propune să aducă în discuție probleme aflate în imediata proximitate, dar care ajung adesea la periferia dezbaterilor publice.

„E foarte narcisist să spui că schimbi lumea cu o poveste, indiferent care ar fi. E puțin deplasat. Dar ca să schimbi o chestie sistemică ai nevoie de picături în balanța de putere-opoziție sau abuz-dreptate. Fiecare film e o picătură în partea cealaltă a balanței care nu lasă abuzul să se manifeste și mai violent”, declara regizorul într-un interviu recent.

Filmul poate fi urmărit pe HBO și HBO GO.

Lasă un comentariu

Please enter your comment!
Please enter your name here