Dacă afli că o carte n-a fost niciodată terminată, că autorul ei nu și-a putut duce povestea până la capăt, ai mai citi-o?
Mi-am pus întrebarea asta când m-am găsit față în față cu Dragostea ultimului magnat a lui F. Scott Fitzgerald. Apoi, am început să caut și am găsit Sanditon. Apoi mi-am amintit de Procesul lui Kafka. Apoi m-a trezit realitatea zilelor ăstora, așa că ce moment mai bun să începi ceva ce știi că n-are sfârșit?
1. Procesul – Franz Kafka
Dacă am fi sinceri, ne-am da seama că viața înseamnă (și) context. Și ne-am bucura astfel, de foarte puține din lucrările lui Franz Kafka dacă nu ar fi pentru prietenul și colegul său scriitor, Max Brod. Kafka nu a publicat prea multe în timpul vieții sale și a lăsat cele trei mari romane ale sale – Procesul, Castelul și Amerika – neterminate când a murit, în 1924. Și, chiar dacă l-a rugat pe Brod, executorul său literar, să le distrugă, Brod a neascultat această rugăminte a lui Kafka, în beneficiul cititorilor și al generațiilor care studiază literatura „kafkiană”.
2. Sanditon – Jane Austen
Ultimul roman al lui Austen, început în ianuarie 1817, și pe care ea l-a numit inițial „The Brothers”, a însemnat de fapt unsprezece capitole scrise înainte de a se opri din muncă, la jumătatea lunii martie 1817, probabil din cauza bolii. R. W. Chapman a publicat pentru prima dată o transcriere completă a romanului în 1925 sub numele de Fragment of a Roman. Astăzi, Sanditon e citit doar de fanii lui Jane Austen, prea puțini sunt cei care mai ajung la acest titlu.
3. Rugăciuni împlinite – Truman Capote
Answered Prayers este poate, unul dintre cele mai așteptate și tăgăduite romane din istoria literaturii. Într-un interviu dat de Truman Capote în cadrul The Dick Cavett Show, autorul spune despre manuscris că „fie o să-l dau gata, fie mă va da el gata pe mine”.
Patru capitole ale cărții au fost publicate în Esquire între 1975 și 1976, cu rezultate dezastruoase: cartea a fost o relatare subțire a stilului de viață al celor bogați și celebri, mulți dintre ei fiind prieteni ai lui Capote. Uimiți după ce s-au recunoscut în capitole, majoritatea prietenilor lui Capote l-au abandonat – trimițându-l pe scriitor într-o spirală depresivă de droguri și alcool din care unii spun că nu și-a revenit niciodată. Celelalte capitolele ale cărții rămân și astăzi un mister.
4. Dragostea ultimului magnat – F. Scott Fitzgerald
The Last Tycoon este marele roman neterminat al lui F. Scott Fitzgerald, publicat postum în 1941, pregătit de prietenul său Edmund Wilson, critic și scriitor. Nu vă pot spune altceva decât că vă invit să-l citiți.
5. Bouvard şi Pecuchet – Gustave Flaubert
Bouvard et Pécuchet este una ditre operele clasice de literatură, o satiră neterminată de Gustave Flaubert, publicată în 1881 după moartea sa în 1880. Copiști parizieni de meserie, cele două personaje își contopesc destinele de la un banal „Ia te uită, am avut aceeași idee“. Flaubert și parabolele lui.
6. Grădina Raiului – Ernest Hemingway
Time o spune mai bine decât aș putea-o face eu: „Bestseller internațional, când a apărut, în 1986, Grădina Raiului este ultimul roman nesfârșit al lui Ernest Hemingway, la care a lucrat intermitent din 1946, până la moartea sa în 1961. Este povestea unui tânăr scriitor american și a încântătoarei sale soții, aflați în anii 1920 pe Coasta de Azur, pretindu-se la un joc erotic, periculos, amoral. Un text încordat, cu serpentine, elegant și straniu în același timp și foarte contemporan.”
7. Originalul Laurei – Vladimir Nabokov
Ultimul roman al lui Vladimir Nabokov, a cărui publicare a fost amânată mai mult de 20 de ani, a stârnit controverse aprinse pe scena literară internațională deoarece manuscrisul ar fi trebuit distrus de către soția scriitorului, Vera, potrivit ultimei dorințe a lui Nabokov, care a murit în 1977. Povestea acestui roman inedit continuă într-o dinamică haotică și pe parcursul următorilor ani. În 1991, Dmitri Nabokov, fiul scriitorului, preia prin testament de la mama sa împuternicirea de a distruge manuscrisul Originalul Laurei. 8 ani mai târziu, Dmitri Nabokov face prima declarație publică referitoare la manuscris, prin care lasă să se înțeleagă că este dispus să-l doneze unei universități. În 2005, Dimitri declară că este pregătit să ardă manuscrisul; articolele publicate de Ron Rosenbaum în același an în New York Observer și reacțiile cititorilor îl conving să renunțe, temporar, la decizia de a distruge manuscrisul. Urmează încă un schimb de mailuri și câteva schimbări de decizie, până când, în 2008, Dmitri declară pentru Der Spiegel că a luat decizia de a nu arde manuscrisul, ci de a-l publica. Marketing sau viață?
8. Millennium – Stieg Larsson
O lectură ceva mai modernă, Millennium are patru părți. După dispariția autorului, Eva Gabrielsson, cea care a locuit cu Larsson timp de 30 de ani înainte de moartea sa în urma unui atac de cord în 2004 – cu un an înainte de publicarea primei romane a lui Millennium – a spus că Larsson avea scrise 200 de pagini din cea de-a patra carte în laptopul său. Gabrielsson a fost într-o dispută dură cu tatăl și fratele lui Larsson pentru drepturile asupra lucrărilor scriitorului și veniturilor lui, întrucât Larsson nu a lăsat testament, iar el și Eva nu erau căsătoriți, deși a scris că plănuiau să se căsătorească.
Ea a mai spus în cartea autobiografică scrisă împreună cu jurnalista franceză Marie-Francoise Colombani, că a propus familiei să gestioneze lucrările lui Larsson, dacă aceasta i-ar fi permis să lucreze cu textul celei de-a patra cărți și să o termine.
Alte cărți neterminate sunt și:
1. The Mystery Of Edwin Drood – Charles Dickens
2. The Mysterious Stranger – Mark Twain
3. Dead Souls – Gogol
4. The Man Without Qualities – Robert Musil
