„Nu putem rezolva problemele cu care se confruntă omenirea de astăzi fără ajutorul științei.”
(Bill Bye)
Ce înseamnă să vezi lumea (mai mult) ca un om de știință? Să pui întrebări – a căror răspunsuri să aibă sens pentru tine. Să verifici de mai multe ori un rezultat. Să-ți hrănești curiozitatea. Să testezi, să explorezi, să schimbi unghiul prin care te uiți la ce ți se întâmplă în viață – personal, profesional. Să te încrezi într-o teorie atât de mult încât să o dezaprobi chiar tu, la nevoie. Să fii mai puțin orgolios, mai smerit, cu filtre de gândire puternice, cu mai mult respect față de natură și de ființa umană, în general.
Următoarele lecturi nu-ți vor spune cu subiect și predicat ce am enumerat mai sus, dar sunt convinsă că le vei identifica pe măsură ce ți se deschid paginile. A citi despre Univers, despre evoluție, despre teorii care, la prima vedere, sunt inconfortabile, destupă mintea. Și mai cred că ajută cu ceva esențial: să ne înțelegem pe noi în raport cu lumea în care trăim și, mai cu seamă, să știm de unde venim, cum am ajuns aici și încotro mergem.
Adevărul suprem nu există. Dar există adevăruri personale pentru care istoria e plină de supremații și atrocități. Unele dintre ele încă se desfășoară, de altele ne aducem aminte cu toții. Următoarele cărți sunt doar câteva propuneri de lecturi care să ne pună mai des la masa dezbaterilor – fără orgolii și convingerea că „știm noi mai bine”; următoarele lecturi sunt pentru a ne confrunta mai des cu adevărurile noastre personale și a ieși învingători.
Trebuia să încep cu această carte. O am încă pe noptieră pentru că e nevoie să o parcurg pe îndelete și să mă gândesc la ce descopăr pe măsură ce o citesc. E lectura de care aveam nevoie de multă vreme încoace – o călătorie personală a fizicianului prin religie, fizică și neuroștiințe – a rezonat foarte mult cu nevoile mele interioare.
Cristian Presură pleacă cu acest titlu pentru cartea sa din simplul fapt că un fragment dintr-un interviu pe care l-a oferit, pentru un site de știri, fusese scos din context. Reieșise că fizicianul a mărturisit că nu există nici o diferență dintre un copil și un laptop. Drept pentru care, s-a decis să scrie o carte ca răspuns la întreaga provocare.
Cea mai frumoasă definiție pentru „a crede”, din carte:
„Viața este incertitudine. În ciuda a câteva sute de ani de cunoaștere științifică, nu știm cu adevărat ce e lumea asta în care trăim. În ciuda progreselor neuroștiinței, nu știm cine suntem. În această incertitudine, viața înseamnă asumare. A crede înseamnă a-ți asuma un adevăr, cu riscul de a greși, dar cu împăcarea că este cea mai bună alegere pe care o poți face.”
Dacă nu îl știi pe acest astrofizician și autor din faimoasa serie Cosmos, atunci poate l-ai auzit vreodată povestind în podcastul său despre știință și spațiu – Star Talk. Dacă nu, atunci poate l-ai văzut ca fiind unul dintre profesorii platformei masterclass.com – al cărui curs este de departe cel mai bun despre cum să înveți și să exersezi o gândire critică.
Dacă nici acum nu îți sună cunoscut, îți recomand episodul în care acesta a fost invitat la podcastul lui Joe Rogan – atunci am descoperit și eu talentul de povestitor al acestuia, expertiza și de fascinația față de Univers pe care o transmite cu succes. În „Astrofizica pentru cei grăbiți” scrie simplu și succint despre teme complexe: Big Bang, găuri negre, forme noi de viață din univers. Iată doar o bucățică:
„Perspectiva cosmică provine de la frontierele științei, și totuși, nu este apanajul omului de știință. Ea aparține tuturor.
Perspectiva cosmică e smerită.
Perspectiva cosmică e spirituală – chiar mântuitoare, dar nu religioasă. (…)
Perspectiva cosmică ne deschide mintea față de ideile extraordinare, dar nu o lasă într-atât de deschisă, încât să rămânem fără creier și să ajungem să credem tot ce ni se spune. (…)”
„Recunosc că descoperirea evoluției provoacă smerenie, dar, în același timp, emancipare. Ea transformă relația noastră cu viața înconjurătoare. În loc să fim doar niște străini care urmăresc desfășurarea proceselor naturii, suntem participanți activi la ele. Suntem parte a procesului; suntem rezultatul sublim al miliardelor de ani de cercetare și dezvoltare pe cale naturală.”
Bill Nye este cunoscut pentru celebra emisiune „The Science Guy”, dar și datorită show-ului „Bill Nye Saves the World”, pe Netflix – în care vorbește despre subiecte calde, controversate, din perspectivă științifică, alături de alți autori, experți, oameni de știință.
Dacă l-ai urmărit în emisiunile sale, în cartea „Incontestabil” vei citi fiecare rând având vocea sa în minte. Se uită la evoluție și alege acest subiect tocmai pentru că „este ceva înălțător”. Cu cât te adâncești în lectură, cu atât mai mult înțelegi și tu, ca cititor, fascinația pentru evoluție – din perspectiva științifică.
Musai de citit.
Desmond Morris este biolog și etolog britanic, al cărui studiu despre „Maimuța goală” poate să stea merituos lângă „Originea speciilor”, de Charles Darwin.
În cartea sa, teoria este incitantă și riscantă: maimuța goală este Homo Sapiens. Iar din această perspectivă, autorul pornește într-o explorare a felului în care reacționează omul din punct de vedere al unor activități existente și la alte specii (hrana, somnul, împerecherea) și a identifica reacții, comparații în paralel cu alte specii mai puțin evoluate:
„Îmi dau seama că voi risca să ofensez o serie de oameni. Sunt unii care ar prefera să nu-și contemple propriile euri animale. Aceștia pot considera că am degradat specia noastră, punând-o în discuție în termeni aspri, proprii animalelor.
Eu nu pot decât să îi asigur că nu aceasta îmi este intenția. (…) Dar eu cred că acest mod de abordare poate fi de mare valoare și că, oricare i-ar fi neajunsurile, va arunca o lumină nouă asupra naturii complexe a extraordinarei noastre specii.”
Într-o împletire de științe și arte, cartea aceasta mi-a înseninat anul, chiar de la început.
Pentru cei care sunt interesați de inovație, de idei, pentru cei care văd creativitatea ca instrumentul principal al muncii lor, recomand această lectură cu toată inima. Un software creativ care a dezvoltat tehnologii, care ne-a dus pe Lună, care a marcat istoria cu picturi celebre și care inovează constant:
„Miracolul creativității umane nu constă în apariția din senin a noilor idei, ci în faptul că depunem atât de mult efort cerebral pentru a le dezvolta.”
Dacă îți sună arogant, atunci gândește-te la această carte ca la una care vorbește despre femei nu ca despre sexul slab. Și în cartea Sapiens, scrisă de Yuval Noah Harari, autorul pomenește într-un capitol despre puterea femeilor: „Femeile sunt în general mai rezistente la foame, boli și oboseală decât bărbații. Există de asemenea multe femei care aleargă mai repede și ridică greutăți mai mari decât mulți bărbați.”
Dr. Sharon Moalen este medic și cercetător științific, cu interese profesionale pentru genetică, istorie, biologie și cum se combină acestea în corpul uman. În această carte, autoarul răspunde la următoarea dilemă:
„ – Am fost învățat că bărbații sunt sexul puternic, însă tot ce am văzut până acum, și în practica clinică, și în studiile mele de genetică, contrazice această idee. De ce par bărbații a fi, de fapt, sexul slab? am întrebat.
– Poate că nu pui întrebarea corectă, a răspuns ea gânditoare, amestecând cafeaua rămasă în ceașcă. În loc să te concentrezi asupra slăbiciunii bărbatului, mai bine te-ai întreba ce anume face femeia mai puternică.”
Dacă e să ai o singură carte în bibliotecă despre cum funcționează creierul, cred că este aceasta – scrisă de același David Eagleman, specialist în neuroștiințe.
Dincolo de evoluție, teorii ale asemănării cu alte specii, despre supremația puterii – fie la bărbat, fie la femeie, avem o nevoie acută: să știm cine suntem noi. Sau mai bine spus, cum suntem noi, cum luăm decizii, de ce se repetă unele tipare.
E o lectură care schimbă perspectiva. Cam așa:
„Toate experiențele din viața ta – de la conversațiile individuale la cultura ta generală – dau formă detaliilor microscopice ale creierului tău. Din punct de vedere neural, cine ești depinde de experiențele pe care le-ai avut.
Creierul își schimbă forma necontenit, rescriindu-și în mod constant circuitele. (…) Deoarece ele continuă să se schimbe cât timp trăiești, identitatea ta este în continuă transformare: nu atinge niciodată punctul final.”
Tu ce părere ai? Cum te-ajută asemenea lecturi?
