6 Lecții pe care le-am învățat la Bookfest 2019

1
167

A trecut și Bookfest-ul lui 2019, însă de data aceasta nu i-am permis să treacă și să mă lase doar cu trei plase de cărți, ci i-am propus să-mi „predea” câteva lecții. Adică cele de mai jos. (Că mi-or fi ieșit în cale și altele, să mă ierte, o să le pricep când le va fi timpul.)

Lecția 1

Oamenii citesc. Mult. Am văzut oameni care erau cu brațele pline cu plase, copii care-și târau sacoșele pe jos (pentru că erau grele și se încăpățânau să-și poarte singuri „captura” beletristică), tineri care puneau în balanță ce cărți să-și aleagă, secrete de tipul „ia-o tu pe asta și eu pe cealaltă și le citim pe amândouă”, familii întregi împărțindu-și bugetul pe categorii: „astea pentru copii, astea pentru noi”. Standurile editurilor au fost în permanență pline de cumpărători sau de curioși, de vizitatori sau de fani ai titlurilor lor.

Oamenii citesc mult. Sau cel puțin cei care aleg să-și petreacă o parte din weekend înconjurați de cărți, de idei, de autori, de edituri, de alții asemenea. Mi-a fost mare bucuria învălmășelii de la Bookfest, deși sunt, pe alocuri, agorafobică. Dar aici mi-a plăcut. Un pavilion luminos, cu standuri frumoase, cu librari binevoitori și zâmbitori, cu o mulțime de titluri noi, cu o grămadă de copii cu ochii-n cărți, cu rafturi întregi de povești necitite (încă). Cred că ne-ar prinde tare bine dacă Bookfest-ul ăsta ar dura vreo două săptămâni!

Panelul lansării: Fatma Yilmaz, subsemnata, Roxana Dumitrache (autoarea), actrița Oana Dragnea și George Onofrei.

Lecția 2

Îmi place să vorbesc în public. Chiar dacă mă perpelesc de emoții, chiar dacă mi-o ia inima razna.

Am făcut parte, spre bucuria, încântarea și onoarea mea, dintre cei care au vorbit în cadrul evenimentului de lansare al Premiului de debut în proză al Editurii Polirom: „Papa Nicolau și alte povestiri foarte, foarte scurte” semnat de Roxana Dumitrache. Alături de Fatma Yilmaz, George Onofrei și actrița Oana Dragnea am lansat celor prezenți invitația de a citi cartea asta care are miez și straturi adânci, pe lângă câteva fire narative excelent compuse. O carte-mărturisire, depozitară a unor teme mari de literatură pe care vă invit s-o descoperiți singuri, pe îndelete. (În plus, veți descoperi o autoare cu un simț al umorului foarte bine rafinat și o delicatețe rară).

Lecția 3

Standul editurii LITERA.

Cărțile bune își strigă singure cititorii.

Le vezi, oricât de amator sau profesionist ai fi. Sunt acele câteva cărți despre care știi, chiar înainte de a ajunge la ele, că sunt bune, că o să-ți placă ori că te vor cuceri cu o lecție nouă. Fiecare editură are „copiii” ei pe care îi scoate în față „la careul premianților”. Luați-le cu voi pe cele despre care ați auzit (din sursele voastre) că sunt bune. Mergeți pe mâna recomandărilor oamenilor care vă plac și o să fiți plăcut surprinși. Cred că asta e o lecție pe care am învățat-o abia anul acesta, după mulți ani în care mă auto-proclamam împotriva titlurilor „marketizate”. Acum, dacă cineva în care am încredere îmi va recomanda cu argumente satisfăcătoare o carte, o voi pune pe lista mea de priorități.

În continuare cred că o carte, indiferent de care ar fi ea, are puterea de a te educa, transporta, călători sau transforma. Cartea nu e doar instrumentul unei plăceri de sâmbătă după-amiaza (deși poate subscrie foarte bine și aici), dar poate fi cu mult mai mult: profesor, confesor, oglindă – în funcție de căutările tale.

Cartea mi-a dat un rost, m-a făcut să mă înțeleg. Cartea mi-a dat prieteni. 

Dan C. Mihăilescu, în interviul „Cărţi şi lecţii de viaţă – dialog cu Dan C. MIHĂILESCU” de Mircea VASILESCU în DILEMA VECHE, nr. 622 (2016)

Lecția 4

Alergătura după cărți e o aventură de trăit măcar de 2 – 3 ori pe an, la festivalurile mari de carte. Efervescența aceea specifică târgurilor mari sau festivalurilor de carte este imposibil de replicat într-o librărie. Căutătura, privirile, foșnetul cărților, conferințele și lansările care se suprapun unele peste altele – toate declamă bucurie.

Statul la coadă când cumperi cărți este, ca să parafrazez un slogan celebru, „de neprețuit”. Și nu mint. Chiar e o plăcere să tragi cu ochiul în grămada de cărți pe care o cumpără cel din fața ta, să-ți aduci brusc amine că mai vrei și tu un volum, să pornești în căutarea lui și să te așezi iar la coadă.

Lecția 5

Autorii sunt mai umani decât am crede. Toți. Au emoții, se fâstâcesc, se îmbujorează când sunt prezenți la o discuție despre cartea pe care tocmai au lansat-o. Îți răspund onest și cu un pic de tremur în glas la orice întrebare. Îți semnează răbdător cartea. Se bucură efectiv (și acest lucru se vede clar pe chip, în ton și în privire) că ești acolo, alături de el / ea și că ești unul dintre cei în care va ajunge mesajul cărții pe care el sau ea a „născut-o”.

Lecția 6

În definitiv, la Bookfest suntem toți niște copii. Probabil asta este cea mai înțeleaptă lecție. Că avem voie să fim copii. Că e ok și dacă nu ne luăm prea tare în serios și dacă vom alege să plecăm acasă cu Agatha Christie lângă un volum de Martha Bibescu, cu un roman Young Fiction și un volum despre ororile Islamului, cu Liiceanu, Bulgakov și Kristin Hannah în aceeași sacoșă.

Lecturi cu rost să aveți!

1 Comentariu

Lasă un comentariu

Please enter your comment!
Please enter your name here