50 de branduri românești de încălțăminte și câteva curiozități despre istoria pantofului

0
1511
Timp de citire: 6 minute

La început, pantoful cu toc a fost asociat cu puterea și nobilimea, iar cei care se mândreau c-un toc frumos, roșu și înalt erau bărbații. Tocul roșu era nelipsit și de o importanță anume: arăta clasa socială din care făceai parte. Încălțămintea era o etichetă. Așa cum mai târziu, în neîncetatul Sillicon Valley, ciorapul avea să fie piesa de interes dintr-un outfit pentru că spunea ceva mai mult despre cel care-l purta. De la găsirea celui mai vechi pantof din istorie, căptușit cu paie și piele de animal și până la inventarea tocului Armadillo, încălțămintea a trecut prin câteva etape: de la mătase, catifea, satin, până la flori artificiale sau tocuri de înălțimi amețitoare.

Am selectat patru curiozități legate de istoria pantofului, pe care le-am asortat mai apoi cu câteva gânduri despre încălțămintea românească și despre brandurile locale. 

Dar pentru început:

A avea dreptul

Și nu mă refer la a te încălța la piciorul drept. A existat o perioadă în care a proveni dintr-o familie nobilă îți aducea nu doar prosperitate, dar și dreptul de testa orice noutate. Multe lucruri puse în context capătă alte valențe. Ca de exemplu, dreptul de a purta orice îți dorești, oricând îți dorești. Te-ai gândit la asta?

Când a apărut ideea de încălțăminte, doar câțiva oameni aveau privilegiul de a-și încălța piciorul. Aceștia au fost fie faraoni sau preoți, în Egipt, fie împărați, în Imperiul Roman sau oameni liberi, în Grecia Antică, pentru a se deosebi de sclavi. Încălțămintea nu arăta doar clasa socială de care aparțineau oamenii, ci și meritele. Dacă astăzi un cadru militar își va sprijini medaliile și meritele pe haină, pe epoleți, a existat o perioadă în care acestea se observau dacă aruncai un ochi la încălțăminte. Cu cât talpa era mai subțire și curelele mai multe, cu atât rangul era mai înalt.

Două picioare stângi

Spunea foarte bine cineva când povestea că abia după secolul al 19-lea, am început să luăm în calcul pentru producția de încălțăminte și confortul, nu doar utilul. Ceea ce nu este de mirare fiindcă abia în secolul al 18-lea s-a inventat pantoful pentru piciorul drept!

Până la acea vreme, pantoful era folosit pentru un singur scop, acela de a proteja talpa piciorului. Abia după 1800 s-a luat în considerare diferența la încălțăminte pentru piciorul stâng și pentru cel drept.

O înălțime periculoasă

Cu toate că bărbații au fost cei care au purtat pentru prima dată pantoful cu toc, nici femeile nu au fost private de acest drept, cel puțin unele dintre ele. Istoricii vorbesc despre secolul al 16-lea și despre înălțimile periculoase ale pantofilor; femeile se urcau, la propriu, pe tocuri. Unii vorbesc și despre faptul că aveau nevoie de slujitoare pentru a putea merge atunci când încălțau un pantof cu toc. Iar în cazurile extreme, unele își găseau și sfârșitul astfel. Mai târziu, Shakespeare avea să se refere și în Hamlet la acești pantofi: „the altitude of a chopine.” Poate că de acolo și-a luat inspirația și Alexander McQueen atunci când a croit tocul Armadillo.

Chopine, foto: @collectorsweekly.com

Finalul bărbaților pe tocuri

Revoluția Industrială a schimbat și a setat o altă modă în ceea ce privește încălțămintea. A fost momentul în care s-a automatizat mașina de cusut și au început producțiile în masă. La 700 de perechi pe zi, încălțămintea devenea posibilă și accesibilă pentru toată lumea. Iar bărbații rămâneau fără pantofi cu toc.

Încotro a evoluat producția în masă, cred că știm cu toții. De la Revoluția industrială încoace a fost setat un accent pe creștere, pe dezvoltare. Mai târziu, a apărut în ecuație și globalizarea, comerțul electronic, digitalizarea și cu ele o plajă aproape infinită de alegeri și de modele. Chiar de curând povesteam cu cineva drag despre acele vremuri în care magazinele aveau un singur model de pantof, iar uneori abia și pe acela.

Nu mă încumet să analizez un timp pe care nici nu l-am trăit, despre care nici nu putem să ne amintim cu seninătate, dar mă avânt să amintesc despre încălțămintea care durează mai mult de un sezon. Dacă în trecut ne-am concentrat pe a crește și pe a automatiza procese, în prezent poate că e bine să ne gândim mai concentrat la un consum de calitate, responsabil și asumat. Iar în discuție încape fără doar și poate consumul local.

Acesta este cel de-al șaselea material din seria #romanianvalues, iar reacția voastră la inițiativa noastră nu doar că ne bucură, dar ne încurajează și mai mult să venim cu răspunsuri la întrebarea de ce să cumperi de la branduri locale. Ne-am articulat în fiecare căutare a noastră și în acest sens. O voi face din nou, iar dacă te simți inspirat, chiar te rog să ne împărtășești din motivele tale pentru care îți faci cumpărăturile local.

Pentru lista de astăzi mă voi referi doar la trei motive pentru care e bine să cumperi produse fabricate în România: Asumare, Susținere și Prosperitate. Toate au legătură cu conștiința faptului că fiecare dintre noi reprezintă o bucată din sistemul acesta care ne face să ne trezim în fiecare zi și să muncim pentru ceea ce ne place sau pentru ceea ce ne dorim. Cum bine spunea cineva, contribuim ca o rotiță la un mecanism complex.

Asumare pentru că vine împreună cu responsabilitatea lucrului bine făcut și nu mă refer doar la cei care produc, ci și la noi, consumatorii.

Susținere pentru că se asociază cu a te detașa de același „la noi nu se poate”, a te uita la comunități mai mici, din aceeași Românie, care au găsit soluții și a sprijini proiectele care au ca scop un mai bine comun.

Prosperitate pentru că nu ne putem arăta la infinit cu degetul. Un mai bine colectiv înseamnă și un mai bine personal, e un sprijin reciproc, amestecat cu responsabilitate și respect.

Așadar, nu mai lungesc vorba. Iată cele 50 de branduri românești de încălțăminte. Trebuie să știi că lista este aleatorie și deloc completă. Pe unii dintre ei îi purtăm chiar noi, cei din redacție, și ne-au cucerit cu designul și confortul, pe alții i-am aflat chiar recomandați de voi, ori am mers din aproape în aproape și i-am cules pe care care au tradiție sau care s-au înființat mai târziu, cu mare curaj și pasiune.

1. Capricia

2. Miricom

3. Urban Shoes

4. Atelier Yvettes

5. Condur by Alexandru

6. Mamzelle

7. Moone

8. Gazzelle

9. Leather Weather

10. Atelier Faiblesse

Paprezzo

1. Victoria Leather Shoes

2. Anna Cori

3. Sabrine

4. Diane Marie Studio

5. Smiling Shoes

6. Coca Zaboloteanu

7. Ana Fashion

8. Ana Urbana

9. Marelbo

10. Pantofica

1. Catinca Shoes

2. Musette

3. Papucei

4. Gemelli Shoes

5. Tikki Shoes

6. Essenza

7. Clujana

8. Papprezo

9. Kalapott

10. Danube Footwear

1. Giulio

2. Lora Fashion

3. Art Shoes

4. Mineli Boutique

5. Garkony Studio

6. Hotstepper

7. Iutta

8. Alexandru Pop Shoes

9. Vlad Alexandru GW Shoes

10. The 5th Element

1. Funky Fain

2. Guban

3. Benvenuti

4. Dasha

5. Mihaela Glavan

6. Ginissima

7. Meekee

8. Authentic

9. Mateo Shoes

10. Annely

Să vă fie toamna călduroasă și comodă! Iar dacă aveți vreo sugestie sau vreun gând despre motivele pentru care cumpărați local, scrieți mai jos, să contribuim împreună!

Lasă un comentariu

Please enter your comment!
Please enter your name here