Pentru că în câteva zile urmează să ne bucurăm de ceva mai multă pauză și, sper eu, de timp doar pentru noi și familiile noastre, am pus pe listă cinci filme românești – nominalizate în acest an la Premiile Gopo.
Le-am ales subiectiv, după gustul personal, dar subiectele pe care le tratează punctează interese colective: iubirea perfectă, relațiile imperfecte, familia, adolescența, prietenia, relația părinte-copil. Iar dialogurile pline, cadrele armonioase și coloana sonoră au contribuit și ele la motivele pentru care m-am oprit la aceste povești.
Sper să vă fie prilej de relaxare, când poate după o plimbare lungă, confortul canapelei și dulceața cozonacului să vă fie parteneri în vizionarea unui film bun.
Complet necunoscuți
Seara se anunța relaxată. O mână de prieteni se adună în jurul cinei. Ce poate să întrerupă șirul firesc al conversațiilor între niște oameni care se cunosc din copilărie? Un joc. La început absurd, dar care scoate la suprafață detalii intime din viața fiecăruia – lucruri de nespus. Cum reacționezi când prietenul cel mai bun îți ascunde cel mai mare secret din viața lui? Cum te ții tare când știi mai puține despre fiica ta decât tatăl ei?
Andreea Grămoșteau despre rolul său: „În ceea ce privește sarcina mea în acest proiect, simt o mare bucurie pentru că e o provocare: o femeie fragilă, ascunsă în spatele unui umor ofensiv, o ființă care amână alegerile personale pentru că are alte priorități și, mai mult de atât, are o datorie morală – e sufocată de viața pe care și-a ales-o. Dora se află într-un punct de cotitură în viața ei, pe care, undeva în mintea ei, și l-a dorit cât mai aproape de prezent, dar are o frică uriașă de a-l recunoaște. Este o mare bucurie pentru mine această partitură, căci ce altceva există mai bun pentru un actor decât să aibă parte de un asemenea context, creat de o mare dilemă: a alege sau a te alege?”.
Filmul poate fi vizionat pe Netflix.
Otto Barbarul
Filmul cu cele mai multe nominalizări din acest an spune povestea lui Otto, un tânăr de 17 ani care este nevoit să treacă peste sinuciderea iubitei sale, Laura. Ancheta îl ține legat de această poveste, iar mecanismele prin care poate să facă față acestei traume includ multă rebeliune și suferință.
Colegul nostru, Andrei, a stat de vorbă cu regioarea Ruxandra Ghițescu (poți citi AICI interviul), care a povestit despre culisele filmului:
„Sper să fim pe drumul cel bun, sper ca tot mai multe resurse să fie îndreptate în direcția aceasta și să se schimbe felul în care afecțiunile psihice sunt marginalizate și trecute la tulburări cu care cel suferind trebuie să se confrunte singur. Sunt tot mai multe voci pe care le văd în mediul public vorbind despre asta. Inclusiv filmul nostru a fost însoțit de o campanie de conștientizare a depresiei în adolescență.”
Filmul poate fi văzut pe HBO Max.
Poate mai trăiesc și azi
Un film la granița dintre basm și realitate, cu dialoguri-poezie și cadre-fotografie. Clara și Vlad își spun povestea de dragoste pe bucățele, fiind mereu întrerupți de așteptările pe care le au unul despre celălalt.
Regizorul mărturisește despre poveste:
„Mulți dintre noi își creează imaginea relației perfecte și nu acceptă nimic mai prejos de asta. De multe ori însă idealurile de acest fel nu supraviețuiesc contactului cu realitatea. Protagoniștii filmului se luptă cu imaginile din capul lor și încearcă să îl vadă pe celălalt așa cum e cu adevărat.”
Filmul poate fi văzut pe Netflix.
Holy Father
Vestea că va deveni părinte este catalizatorului acestui film, dar și motorul care îl urnește pe regizorul Andrei Dăscălescu să scotocească în cutia trecutului și să reviziteze relația cu tatăl său – cel care la vârsta de șase ani l-a părăsit pentru a trăi o viață de sihăstrie, la Muntele Athos.
Andrei a scris în amănunt (AICI) despre acest film – unul care punctează teme precum identitatea, responsabilitatea, masculinitatea.
Regizorul a povestit despre acest proiect:
„Tatăl meu ne-a părăsit pe mine și pe sora mea când aveam șase ani. După o perioadă îndelungată, am aflat că a devenit călugăr. Acum, că urmează să devin și eu tată, îmi doresc să înțeleg cum aș putea fi un tată bun pentru fetița mea. Acesta este motivul pentru care am construit filmul în jurul întâlnirii cu tatăl meu, pe care am simțit că am curajul să îl reîntalnesc cu acest pretext.
Mi-am dorit să înțeleg decizia lui de a părăsi familia și toate lucrurile lumești, pentru Dumnezeu. Probabil mi-ar fi fost mai ușor să accept dacă și-ar fi format o nouă familie, însă, în situația noastră, m-am simțit întotdeauna într-o concurență permanentă cu „Atotputernicul”.
Prin intermediul acestui film, am vrut să ajung la tatăl meu, în speranța de a ne cunoaște, de a ne înțelege reciproc mai bine, de a clarifica aspecte din trecut. Am dat peste multe îndoieli, peste ziduri greu de dărâmat, pe care ambii le-am ridicat în timp. Dar știam ca indiferent ce se va întâmpla, nu vreau să încalc promisiunea pe care i-am făcut-o fiicei mele, aceea face cu adevărat tot posibilul pentru a deveni un tată bun.”
Filmul este disponibil pe HBO Max.
Tata mută munții
Mircea pare că-și vede de viață, într-o zi oarecare, alături de noua soție și copilul pe care amândoi îl așteaptă. Dar un telefon are puterea să-i dea peste cap orice plan. Cosmin, copilul din prima căsătorie, este dispărut în munți, la final de iarnă. Pericolul avalanșelor este iminent, iar tatăl face orice pentru a-l scoate pe fiu teafăr. Deznodământul?
Un film cu o imagine puternică, o coloană sonoră care dă fiori, efecte vizuale excelente și o temă care străbate: cât de puternic ești în fața naturii?
Filmul poate fi văzut pe Netflix.
Vacanță bună și tihnită tuturor!
Citește și:
13 filme pentru vacanță, recomandate de prietenii mei
De ce să vezi „The White Lotus” sau Cea mai comică schiță a neoliberalismului american
Cele mai frumoase 33 seriale și mini-serii create după cărți
