5 filme despre iubire la care să te uiți în preajma Valentine’s Day

0
365
Timp de citire: 4 minute

Fie că elimini serotonină doar la gândul surprizelor pregătite de „jumătatea ta mai bună”  sau strâmbi din nas numai la gândul cutiilor de bomboane și a buchetelor de flori, mijlocul lunii februare a intrat în mentalul nostru colectiv ca scenă pe care discuțiile și acțiunile noastre se învârt în jurul poveștilor de iubire. Un bun prilej pentru a scotoci după filme care portretizează, în mod mai mult sau mai puțin convențional, complexitatea dragostei.

Tocmai de aceea, am ales cinci povești de iubire pe care le puteți viziona pe platforma HBO GO în perioada următoare.

1. Breakfast at Tiffany’s (1961)

Bazat în mare parte pe nuvela lui Truman Capote, filmul lui Blake Edwards spune povestea de dragoste dintre naiva „party-girl” Holly Golightly (Audrey Hepburn) și scriitorului aspirant Paul Varjak.

Un succes atât din punct de vedere comercial, cât și în rândul criticilor, pelicula avea să s-o propulseze pe Hepburn în rândul superstarurilor de la Hollywood. Mai mult, imaginea personajului interpretat de aceasta, cu binecunoscutul coc și porțigaret, rochiile Givenchy și ochelarii Oliver Goldsmith, a devenit una dintre cele mai identificabile simboluri din istoria cinematografiei. Chiar dacă în retrospecție povestea de dragoste poate părea îndoielnică, filmul are calitatea de a transcede limitele așteptărilor și de a oferi puțină magie.

2. The prince of Tides (1991)

„The Prince of Tides” este o poveste de iubire ascunsă adânc în spatele traumelor trecutului. Un film compus din interacțiunile dintre tulburatul Tom Wingo (Nick Nolte), aflat în căutarea răspunsurilor privind încercarea de suicid a surorii sale și psihoterapeutul acesteia, Susan Lowenstein (Barbara Streisand).

Sesiunile de terapie îl vor determina pe Tom șă-și confrunte durerea reprimată, lăsând în loc o ușă deschisă spre vindecare și iubire. Cinismul confruntă empatia, iar ceea ce rezultă nu este altceva decât un ping-pong tragicomic care acționează ca un plasture dezlipit încet.

3. American Beauty (1999)

Una dintre cele mai acide critici vizuale aduse aparentei autosuficiențe a suburbiei americane, filmul lui Sam Mendes va rămâne mult timp în mintea privitorului. O paletă întreagă de cadre au ajuns să domine cultura pop a perioadei și nu numai (ca de exemplu, celebra secvență cu dansul unei pungi bătute de vânt).

Nemulțumit de conformismul cotidian, Lester Burnham (Kevin Spacey) decide să se elibereze de lanțurile nefericirii, dând curs pasiunii interzise pentru Angela (Mena Suvari), colega de liceu a fiicei lui, Jane (Tora Birch). O goană în căutarea hedonistă a plăcerii imediate reprezintă motorul filmului. Totuși, „American Beauty” reprezintă mult mai mult decât suma părților sale, iar în spatele cinismului nonapologetic există ascunsă o rază de speranță. Personajele nu sunt condamnate la nefericire, iar dragostea își găsește petice să înflorească.

4. Her (2013)

Nu toate filmele de dragoste respectă tiparul „boy meets girl”. În cazul producției regizate de Spike Jonze, narațiunea se desfășoară după rețeta „bărbat se îndrăgostește de sistemul de operare”.

Într-un viitor nu atât de îndepărtat, un scriitor solitar (Joaquin Phoenix) își găsește alinarea în „brațele” Samanthei (vocea lui Scarlett Johansson), un asistent virtual cu inteligență artificală menit să evolueze în funcție de nevoile posesorului. Filmul lui Jonze (împins din spate și de puternica coloană sonoră semnată de Arcade Fire) aduce în discuție întrebări importante care fac referire la natura dragostei. Deopotrivă intim și amuzant, melancolic și optimist, „Her” reprezintă o odă adusă iubirii, în orice formă a sa.

5. So Long, My Son (2019)

Un film care oferă o poveste înduioșătoare despre conexiune, pierdere, intimitate, portretizând o altă față a iubirii. O alternativă la clișeele și definițiile șablonate ale dragostei, a cărei acțiune are loc pe parcursul a câtorva decenii în China post-Mao.

Două cupluri caută să se adapteze schimbărilor multiple ale societății chineze începând cu anii ’80 și „politica unui singur copil”. Liyun și Yaojun formează un cuplu care încearcă să facă pace cu urmările unui eveniment tragic ce zguduie din temelii fundația familiei. Beneficiind de o structură non-lineară, pelicula captivează datorită interpretării actorilor principali. Aceștia reușesc să emane un spectru larg de trăiri doar prin intermediul unor gesturi, grimase, priviri, demonstrând încă o dată că puterea iubirii nu rezidă în ceea ce se declară emfatic, ci în respect și empatie.

Voi vă uitați la ceva anume în luna iubirii?

Alte recomandări scrise de Andrei:

Corpus Christi

Acasă – un ecosistem periferic

Lasă un comentariu

Please enter your comment!
Please enter your name here