Timp de citire: 6 minute

Am plecat de la ideea acestui articol cu câteva filme în minte. Inițial le-am numit underrated, dar fiindcă eu le socotesc mai degrabă ca fiind niște bijuterii cinematografice găsite într-un colț de online, fără să fi auzit prea des despre ele, le-am numit hidden gems. Altele sunt descoperite alături de soțul meu – cel care, cel mai adesea, are o plăcere ascunsă în a vedea un film de mai multe ori.

Cert e că sentimentul pe care l-am avut pentru fiecare dintre ele a fost similar cu găsirea unui chilipir, a unei cutii pline cu bijuterii peste care a trecut timpul, dar a căror valoare nu s-a risipit odată cu anii.

Sper să vă placă, iar în final am păstrat și o surpriză. Am rugat trei prietene să împărtășească cu noi un film, două, trei – acelea care le-au impresionat, dar peste care nu dăm atât de des cu privirea și care ar merita timpul nostru. Vei descoperi un film turcesc, unul nemțesc și câteva animații bune.

The Legend of 1900

Cred că acesta-i cel mai frumos film pe care l-am văzut în ultima vreme, iar când spun frumos spun delicat, sensibil, cu papion, emoționant, inteligent și cu dialoguri profunde. Povestea principală se derulează în interiorul unui vas de croazieră – locul care îi devine casă unui bebeluș abandonat și găsit de unul dintre lucrătorii de pe vas, chiar în prima zi a noului an. Bărbatul își numește fiul adoptat 1900 – acesta fiind și anul în care se naște băiatul. 1900 crește pe vas și devine o legendă – se vorbește despre el ca despre un geniu deoarece cântă la pian o muzică despre care nimeni n-a mai auzit vreodată.

E o poveste despre rădăcini, despre prietenie și despre a face rai din ce ai. Tim Roth este excepțional în rolul lui 1900, duelul dintre el și celebrul Jelly Roll Morton  pune un nod în gât și ridică simțurile, iar muzica mângăie. „Un film cu o inimă proprie” spune o recenzie, ceea ce este foarte aproape de cum l-am simțit și eu. Încă un detaliu care azi are și mai mult sens: o parte din secvențe au fost filmate și în Odessa, în Ucraina.

1900: „Uită-te, de exemplu, Ia un pian – clapele încep de undeva, dar se și termină. Știi că un pian are 88 de clape și nimeni nu îți poate spune altfel. Un pian nu este infinit, dar tu ești infinit fiindcă muzica pe care o poți cânta cu acele 88 de clape este infinită. Îmi place asta.”

The Lighthouse of the Orcas

Aceasta este o poveste care pulsează delicatețe, iubire nemărginită, solitudine și transformare – o dată prin povestea ei: Lola – o mamă care caută remedii pentru fiul său diagnosticat cu autism, apoi prin povestea lui: Beto – paznicul unei rezervații naturale de orci, din Chubut, Argentina. Lola călătorește tocmai din Madrid, cu fiul său Tristán, către Beto sperând ca oceanul și orcile să fie terapie pentru fiul său amorțit de emoții.

Ceea ce rezultă este o împletire de realitate și ficțiune – dat fiind că filmul se bazează pe o poveste reală. Natura este impresionantă, cadrele trec dincolo de ecran și parcă te îndeamnă să respiri, iar coloana sonoră se simte ca un refugiu – așa cum e și locul în care ajung Lola și Beto.

October Sky

Și acest film se bazează pe o poveste reală și scoate în evidență tot ce e mai bun din curaj, tinerețe, învățare, perseverență și știință. Homer Hickam (născut în 1943) este autor de origine americană, veteran de război și fost inginer NASA care a instruit primii astronauți japonezi; el este și cel care a scris memoriile „Rocket Boys”, aceeași lectură care a inspirat și filmul și care relatează propria poveste de viață: lansarea rachetei Sputnik în spațiu îl încurajează pe tânărul Homer să-și construiască o rachetă proprie.

Visul nu-i ușor de atins fiindcă tatăl se opune vehement, dorind ca fiul să aibă mai degrabă o carieră în mină – lucru care aducea, pe vremea aceea, o pâine pe masă. Doar că Homer are un aliat de nădejde, ceea ce îi dă speranță, încredere și entuziasm. De văzut în special atunci când simți că toate-s împotriva ta!

Homer:Tată, poate că nu sunt cel mai bun, dar am ajuns să cred că am ce-mi trebuie ca să reușesc, să fiu cineva în lumea asta. Și nu-i pentru că sunt atât de diferit de tine, ci pentru că semănăm. Adică pot fi la fel de încăpățânat și de dur precum ești tu.  Sper doar să pot fi și un bărbat la fel de bun ca tine. Sigur, profesorul Wernher von Braun este un mare om de știință, dar nu este el eroul meu.”

The Pelican Brief

Când toate sunt împotriva ta, iar viața îți este în pericol, ai nevoie de cineva care să-ți fie spate. Julia Roberts și Denzel Washington fac din povestea asta un thriller excelent și un cuplu tare potrivit. Ea întruchipează o tânără studentă la Drept (Darby Shaw), care scrie o argumentare legală asupra motivelor pentru care doi judecători de la Înalte Curte fuseseră uciși – motive care implică oameni importanți, cu interese politice și financiare.

Teza pe care o propune ea ajunge în mâinile unor oficiali, iar de acolo întreaga poveste devine alertă, având în vizor o singură miză: să supraviețuiască. Însă pentru a face asta, are nevoie de cineva care să o creadă și în care să creadă. Așa intră în scenă Denzel Washington – cel care joacă rolul lui Gray Grantham, un jurnalist de investigație, care știe cum să o ajute.

Breathe

E un film colorat, plin de viață, de speranță, de umor fin, de naturalețe și de răbdare – în ciuda dramei pe care o mărturisește. Viața e capricioasă și tragică uneori, doar noi avem frâiele prin care decidem ce facem cu ceea ce ne pune în cale. Așa se întâmplă și cum un cuplu proaspăt căsătorit care reacționează puțin atipic atunci când el primește teribila veste de a fi bolnav de poliomielită, la 28 de ani. Povestea este una reală, interpretată de Claire Foy (în rolul Dianei) și de Andrew Garfield, jucându-l pe Robin Cavendish.

Robin:Când te uiți la mine, ce vezi? Vezi o creatură care abia trăiește? Sau vezi un om care a scăpat din limitele secțiilor de spital? Acum am o mașină chiar sub acest scaun și care respiră pentru mine. Acasă am un ventilator lângă patul meu. Am și un grup formidabil de prieteni. Și, cel mai important, o am pe soția mea. Dar, după cum vezi, nu pot face nimic pentru mine. Și totuși iată-mă. Când am rămas prima dată paralizat, am vrut să mor. Da, am vrut să mor, am făcut-o. Dar soția mea nu m-a lăsat. Ea mi-a spus că trebuie să trăiesc. Să-l vedem împreună pe fiul nostru crescând.

Așa că am continuat să trăiesc… pentru că ea mi-a spus. Datorită ei, într-adevăr. Și cu ea. Și pentru ea. Și în fiecare zi de atunci, am acceptat riscul de a muri pentru că nu vreau doar să supraviețuiesc. Vreau să trăiesc cu adevărat. Deci, vă implor să vă întoarceți în spitalele voastre și să le spuneți pacienților cu dizabilități că și ei pot trăi cu adevărat.”

***

Gabriela, Georgiana și Bianca mi-au scris despre filmele la care se gândesc ele prima dată atunci când spun underrated sau hidden gems.

Gabriela împărtășește un film despre artă, viață, iubire și evenimentele adevărate din istoria germană: Never look away.

Georgiana scoate din mânecă o listă întreagă de filme de animație: Coco, Soul, Persepolis, Song of the Sea, Luca.

Iar Bianca, pasionată de cultura turcă, recomandă un film recent vizionat despre drama de a pierde un părinte, dar și despre muzică și acei oameni care pot să umple golurile din suflet: My Father’s Violin.

Sperăm să vă inspire în momentele voastre de relaxare și să vă bucurați de povești bine spuse! Iar dacă vreți să completăm lista, aceasta este deschisă la recomandări.

CITEȘTE ȘI:

40 de cărți frumoase transformate în filme bune

Cele mai frumoase 33 seriale și mini-serii create după cărți

Cele mai frumoase 21 de filme cu și despre muzică și muzicieni

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

three × 5 =