30 de branduri românești de lumânări și un inventar de momente

November 29, 2020

Timp de citire: 4 minute

#RomanianValues

Becul nu a dus la dispariția lumânărilor. Cred că s-a întâmplat asta pentru că și relația noastră cu lumânarea s-a dezvoltat pe diferite momente sau nevoi. Am rămas înnodați în obiceiuri și credințe.

O dată au fost lumânările care se aprindeau de îndată ce se lăsa întunericul. Apoi au fost lumânările pentru a lumina drumul celor care plecau dintre noi. Au existat lumânările fixate într-un colț de cameră, într-o candelă, care să protejeze casa și să lumineze un chip de sfânt.

Pe de altă parte, s-au aprins lumânări pentru a închega un moment intim sau pentru a ține pasul cu trecerea timpului – asta se întâmpla în China, când lumânările aveau rol (și) de ceas (în interiorul lumânării se fixau niște greutăți, care cădeau pe rând de îndată ce lumânarea se consuma până la întâlnirea cu acea greutate).

Cât nu s-a vorbit și despre Hygge? Arta daneză de a ne simți bine în casă, unde lumina caldă a unei lumânări este esențială. Mai sunt lumânările pe care le așezăm pe un tort și pe care ne grăbim să le stingem cu o dorință. Sau cele care ne luminează cele mai importante momente din viața noastră: o cununie, un botez. Sau chiar și acelea pe care le căutăm buimaci prin casă când „se ia curentul”.

Cum ar fi să zăbovim puțin și să facem inventarul momentelor noastre luminoase?

Țin minte că unele dintre cele mai dragi amintiri din copilările sunt legate în jurul lumânărilor. Atunci când ne strângea în casă o ploaie zgomotoasă și din cauza furtunilor cădea lumina. Cotrobăiam prin sertare după un rest de lumânare. Îl fixam într-un pahar, îl puneam pe masă și rămâneam în camera bunicilor. Și ascultam. Fie ploaia, fie discuțiile lor pe care nu le înțelegeam prea bine, fie poveștile – aceleași veșnice povești despre trecut – parcă niciodată prea des repetate.

Apoi erau momentele de la mănăstire. Când intram în camera mică, întunecată, cuprinsă de liniște, miros de vreascuri arse și doar o pâlpâire în candela de pe masă mă anunța că am ajuns. Am învățat atunci ce înseamnă să vrei să repeți un moment, să-ți rămână al tău. Și am început să aprind și eu candela în camera mea mică de acasă.

Citeam într-o carte despre cum se nasc amintirile și de ce unele sunt memorabile. Pot fi mai multe coordonate la mijloc, dar dintre ele, mi-au rămas în minte două: începutul și sfârșitul. Dintr-o experiență, evalăm cel mai mult cum începe acea experiență și cum se termină – iar între ele două se naște o medie, de cele mai multe ori mai mare decât oricare alt moment nefericit din acea experiență.

Poate că de aceea, pe înserate, când ne așezăm pentru cină, o lumânare ne așază mai comod în momentul nostru și ne relaxează mai mult, iar amintirea acelei cine rămâne mai vie. Poate că de aceea, când începe toamna răscolim după lumânări sau sfeșnice pentru că ridică media zilelor noastre mai puțin senine.

Sunt curioasă cum arată inventarul vostru de momente luminoase. Ce obiceiuri v-ați creat în jurul unei lumini calde, pe care le preferați?

Iar ca să contribui la atmosfera caldă a momentelor voastre, am pus pe listă 30 de branduri românești de lumânări. Sunt oameni care nu doar că sunt pasionați de ceea ce fac, dar în munca lor bifează și principii verzi: vase reciclate, opțiuni de reumplere a recipientelor, sunt turnate manual, folosesc ceară de soia. Și poate că cel mai verde dintre toate: sunt locale.

Ordinea este complet aleatorie, nu este nicidecum un top, ci un alt inventar al produselor românești – de data aceasta a celor care ne parfumează momentele și ne încălzesc privirea. Iată-le.