Îmi place să mănânc. Nu neapărat mult, cât foarte bine. Evident, pandemia ne-a obligat să alegem mai bine decât o făceam înainte locurile în care mâncăm. Pentru că nu mai este vorba doar de „ceva de mâncare”, ci de o experiență pe de-a-ntregul. De un moment, de câteva clipe în care nu ne locuiesc temeri și întrebări, de un aproape-concediu, fie că durează o oră sau trei.
Din martie și până acum, număr pe degete locurile noi pe care le-am încercat. Motivele? Cele evidente, bineînțeles. Numai că, după o vară în care n-am plecat mai departe de marginile capitalei, ne-am hotărât să „ne simțim ca-n vacanță”, chiar în București. Așa că am căutat, întrebat și selectat și cele mai frumoase, delicioase, repetabile și memorabile 3 experiențe culinare, le împărtășesc cu voi. Da, sunt 3 restaurante pe care le-aș recomanda și oricui ajunge în București și nu știe unde să mănânce bine și cu rost toamna asta.

Papila
Papila e un loc mic și simpatic, unde proprietarii au investit în egală măsură în design și în pregătirea meniului. Pe mine mă duce cu gândul la unul dintre micile restaurante pe care le descoperim în călătorii și unde mergem să luăm micul dejun. Ce-mi place cel mai mult la Papila – pe lângă atmosfera ușor posh & atmosfera cool – sunt sandvișurile la grill.
Nu sunt fană sandvișuri (ups!), dar cele de la Papila m-au câștigat irecuperabil; preferatul meu e Frenchie (pâine cu maia de la Grain Trip – <cred că o să scriu curând și despre ei!>, pui la cuptor, ceapă caramelizată cu vin, brânză Gouda și nucă). Mi se pare că se și asortează la toamna asta, dar nici Magic Mushroom (cu ciuperci, spanac și brânză fină de capră) nu mă lasă indiferentă.
Cafeaua e cafea, ceaiul e ceai și, dincolo de mâncarea onestă, mai pleci de-acolo și cu senzația că ai ieșit un pic din București, chiar dacă ești chiar în mijlocul lui.

Le Bab
Le Bab e un concept foarte fain, fondat pentru prima oară în 2016 în Londra, cu subtitlul „Modern Middle Eastern Restaurant”. Mai întâi i-am descoperit atunci când am dat o comandă acasă, iar mâncarea a fost delicioasă, în porții așezate frumos, fără plastic inutil și pungi în plus. Apoi, săptămâna trecută, am vrut să spargem monotonia zilei de vineri cu un prânz. „Ce-ar fi dacă…” s-a transformat într-o oră de deconectare totală, cu mâncare bună și-un cocktail meritat, după care ne-am întors la muncă.
Ce-mi place cel mai mult la Le Bab a fost ospitalitatea relaxată a ospătarilor, grija cu care ne-au întrebat de mai multe ori dacă ne simțim bine sau dacă mai avem nevoie de ceva. Ce e de neratat dacă ajungeți aici? Potato skins (coji de cartofi copți cu maioneză de ceapă arsă), adana miel și shish de pui. Și un Pink Sour, dacă tot ați ajuns aici!
Noeme (former Guxt)
Ah, cu ce să încep? Ca să parafrazez un citat celebru, cu o cină la Noeme suntem toți datori. Noeme (fostul Guxt) se întâmplă într-un spațiu absolut minunat, într-una din casele care făceau parte din cartierul evreiesc, pe strada Anton Pann. Noeme – casual refined dining – are și o poveste frumoasă pe care o să o scriu curând, pentru că, întâmplător sau nu, i-am aflat originile chiar înainte de cină și am rezonat mult cu valorile pe care le trăiesc cele trei surori care au construit experiența Noeme.
Am simțit că timpul se oprește doar ca să ne facă nouă loc să mâncăm și să trăim. Nu știu cum să scriu ca să nu pară că fac laude deșănțate, dar nu trebuie să mă credeți pe cuvânt, e suficient să vă faceți o rezervare și să-i lăsați pe oamenii de aici să se ocupe de voi. Noi am fost sâmbătă seară, la cină și am fost pentru o bună perioadă de vreme singurii români din restaurant, în timp ce în jur se auzea doar engleză și germană.
Ce mi-a plăcut cel mai mult? Locul, modul în care am fost tratați, poveștile, vinul, mâncarea, deserturile (oh, înghețata de caramel sărat cu bere e practic de pe o altă planetă). Noeme e o emoție care are și miez și textură și poezie și-i musai repetabilă.
Acestea fiind scrise, când vă vizitează ideea unei ieșiri „în oraș”, vi le recomand pe toate trei din toată inima, mai ales dacă vreți să încercați ceva nou, atât cu papilele gustative, cât și cu reconfortanta senzație de onestitate că vi se întâmplă ceva frumos.
Poftă bună!
P.S.: e bine de știut că eu mi-am rezervat experiențele astea trei și pentru că fac parte din lista festivalului organizat de ialoc.ro, în desfășurare până la sfârșitul lui septembrie, unde o parte dintre restaurante oferă reduceri de până la -50% doar la rezervarea mesei prin aplicația ialoc.ro, în anumite intervale de timp. E foarte simplu de folosit, puteți încerca: îți faci cont, cauți locurile unde vrei să ieși la masă, alegi locul preferat din lista de recomandări și selectezi orele și numărul de persoane.
Apropo, voi unde (mai) mâncați în București?