#romanianvalues
S-a întâmplat în civilizații diferite, în colțuri opuse de lume, în „alfabet” propriu, dar concluzionând aceeași idee: nevoia omului de a scrie a fost iminentă.
(Cu această ocazie m-am împrietenit mai mult cu ideea de originalitate.
Ideile există și pot să răsară în mințile mai multor oameni, căci reprezintă primul instrument pe care îl folosim atunci când în noi se naște o nevoie. Iar dacă nu sunteți convinși, așa ca mine, propun o lectură de Mark Kurlansky.)
Revenind, din acel punct până la apariția hârtiei s-au întâmplat câteva contexte și îmbunătățiri. Sau trei etape: cea chineză, cea japoneză și cea arabă. Vă explic pe scurt.
Anul 105, era noastră. În China era descoperită hârtia de către Cai Lun, un bun pe care poporul chinez l-a clasificat în topul celor patru mari invenții: hârtia, compasul, praful de pușcă și tiparnița. Înainte de asta, scrisul se făcea pe tăblițe din lemn, bambus și mătase. Despre Cai Lun s-a consemnat că a început să servească la Curtea Han, fiind foarte repede promovat ca ofițer. Acest rang i-a adus și noi responsabilități, ca dezvoltarea de unelte și arme. Însă, 16 ani mai târziu, avea să fie onorat cu titlu de marchiz, dată fiind descoperirea sa:
„Cai Lun a raportat împăratului că a produs hârtie folosind scoarță de copac, cânepă, cârpe și plase de pescuit.”
Vestea s-a extins. Vietnam, India și Coreea aveau să adopte noua tehnologie. Iar odată cu călugărul budist Dancho, care fusese trimis în China, și Japonia avea să cunoască noul concept, ba chiar să-l îmbunătățească. Se spune că șase secole au trecut până când hârtia a fost cunoscută și în afara spațiului asiatic. Dar înainte de asta, cei care au ajutat la răspândirea veștii au fost arabii.
Există un mit legat de felul în care lumea arabă a cunoscut hârtia. Se spune că în urma unei lupte, arabii ar fi luat doi chinezi drept prizonieri și ar fi învățat procesul de facere al hârtiei. Există voci, documentate, cum e cea a lui Mark Kurlansky, care spun că arabii ar fi cunoscut hârtia cu mult înainte de acea luptă.
Doar că ar fi fost sceptici în ceea ce privește uzul său. Au continuat să scrie pe pergament și papirus. În cele din urmă, au înțeles că hârtia era mai ieftină, mai durabilă și că avea un mare avantaj: documentele din hârtie nu puteau fi ușor modificate (așa cum erau cele din papirus sau pergament).
Vestea s-a extins mai departe. Spania, Italia, Americile. Până azi. S-a scris în fel și chip. Am evoluat și am găsit mai multe tehnici. Am început să reciclăm. Am notat ecuații de matematică, am colorat hârtia sau am umplut-o cu lumi imaginare. Spune frumos Mark în cartea „Paper: Paging Through History”:
„Hârtia nu a schimbat lumea, hârtia a fost lumea.”
Chiar și astăzi, în tehnologii pe care Cai Lun nu și le-ar fi închipuit, hârtia și scrisul nu s-au văzut înlocuite de electronic. Așa cum nici alte invenții nu au dus neapărat la dispariția altora („așa cum becul nu a însemnat desființarea lumânării”). Unul dintre puținele adevăruri pe care putem paria ar fi că totul este supus schimbării. Cu atât mai mult într-o societate guvernată de milioane de oameni și milioane de nevoi. Iar hârtia a fost o schimbare importantă în societate, în stare să declanșeze chiar și proteste masive, așa cum a fost gruparea The Luddites, în Marea Britanie. Azi termenul luddites înseamnă „persoană care se opune noilor tehnologii.”
Hârtia a fost o schimbare importantă, care a adus o îmbunătățire imensă pentru comunicare, educație, moștenire și relaxare.
Există în continuare un soi de terapie atunci când pui pe hârtie cuvintele și lași în spațiul dintre ele timp pentru gândire. Există în continuare frumusețe în caligrafie, în conturarea bucății de hârtie, într-un jurnal de recunoștință.
***
În speranța că scurta istorie v-a făcut poftă de notițe, jurnale sau însemnări, am extins lista inițială de branduri românești, zona de papetărie.
Am continuat căutarea pe cont propriu, dar am adunat și recomandările de la voi, ca răspuns la prima listă, publicată în aprilie. Le-am studiat și apoi le-am trecut prin filtrul redacției, adică prin câteva principii de selecție:
> conceptul, producția sau procesul de creație se face în România;
> sunt sustenabile, responsabile și au grijă pentru mediu;
> au un concept deosebit;
> folosesc materie primă și materiale de calitate;
> au valori de brand puternice, care subscriu tuturor valorilor în care credem și noi.
De asemenea, ordinea în care vă invit să faceți cunoștință cu aceste produse este aleatorie. Seria de branduri românești își dorește să contribuie la încurajarea producătorilor locali, a consumului din interiorul comunității din care facem parte și a prosperității locale.
Așadar, 24 de branduri românești de la care puteți cumpăra oricând produse de papetărie:
Agende – Jurnale – Plannere
2. Zuriell
3. Mink
5. Fabrik
6. Irina Neacșu
9. Rue Atelier
10. Paper Art
11. Busicou
12. Rockha
13. Lady Cozac
14. ROD
Accesorii
15. Urban Tale
17. Moara de hârtie
Instrumente de scris – Caligrafie
18. Poenari
19. Roxi
20. Diafan
21. Papira
22. Foliette
23. Livrez Dragoste
24. The Nude Pen
Sper să vă fi inspirat lista, iar dacă aveți sugestii, vă invit să le transcrieți mai jos. Să ne bucurăm de scris, de idei mărețe și de produsele locale!
