Judson Brewer este medic psihiatru și cercetător în știința meditației, cu o experiență de peste 20 de ani în studiul și dezvoltarea unor instrumente utile pentru cei care vor să renunțe la obiceiuri nocive și dependențe.
În „Îmblânzirea anxietății” stabilește un plan bine pus la punct despre cum să ne înțelegem mai bine mintea atunci când parcurgem un episod de anxietate, dar și care sunt metodele cele mai la îndemână pentru a o îmblânzi. Aceasta este cea mai bună carte despre anxietate, frică, îngrijorare și comportamente păguboase pe care am citit-o în ultima perioadă.
***
„Mă lupt cu acel tip de anxietate care decurge din felul în care mă percep pe mine însămi și acea pătură aparent impenetrabilă de tipul nu-sunt-îndeajuns-de-bună în care este înfășurat. Anxietate adânc întipărită în oase.”, mărturisește în carte una dintre participantele la programul inițiat de Judson Brewer pentru reducerea anxietății. Altul povestește despre procrastinare, altcineva despre atacurile de panică la volan sau despre mâncare ca un aliat pentru sentimentele inconfortabile.
Tu știi ce-ți stârnește valuri de anxietate? Știi cum reacționezi de îndată ce se activează? Știi ce o declanșează sau dimpotrivă, ce o calmează? Sau știai că anxietatea este contagioasă, că se naște din frică, dar că spre deosebire de aceasta, nu ne păzește de o amenințare, ci doar de o închipuire a unui potențial pericol? Ca atunci când copilul nu răspunde la telefon și-ți imaginezi tot ce-i mai rău.
Este fascinant ce poate să facă o simplă foaie de hârtie, un pix și câteva momente de atenție atunci când anxietatea pune în scenă un adevărat spectacol. Iar asta se întâmplă indiferent de context și de statutul social: că e înainte unei ședințe, la coadă la magazin, înaintea unui examen, în timp ce te uiți la știri, când bei cafeaua, sau în trafic, după o zi plină, într-un moment de liniște, în mijloc de noapte.
Ce mi-a plăcut mie mult în cartea lui Judson Brewer a fost practicabilitatea informațiilor. Nu este o carte pe care să o citești neapărat ca o lectură ușoară înainte de culcare, dar cu siguranță este una care-ți oferă un plan: despre cum să descoperi factorii care declanșează anxietatea, despre observarea comportamentelor și, mai ales, despre cum poți să ieși dintr-un blocaj, cum se pot desface obiceiuri nocive sau care sunt întrebările potrivite pentru a întrerupe șirul gândurilor obsesive („De ce nu a sunat? Sigur i s-a întâmplat ceva.”, „Nu pot, nu sunt în stare.”).
Cu un mare * aici: la fel cum amintește și autorul în carte, doar să citești aceste idei, nu e de ajuns. Iar acesta este un alt punct care mi-a plăcut – cartea poate să ofere un plan, dar nu este un rețetar. Contrar opiniei că un obicei nou și sănătos s-ar putea instala în 21 de zile, nu există studii concrete care să ateste această idee, iar în carte sunt dedicate mai multe rânduri despre această poveste frumoasă cu care poate ne mințim adesea.
Voința e ceva cu care suntem înzestrați, dar pentru un obicei exersat de sute de ori (precum verificatul compulsiv al telefonului sau dependența de dulce) e nevoie de ceva mai mult.
Am notat câteva dintre lecțiile pe care le-am învățat parcurgând această lectură; sper să ajute și să stârnească curiozitatea.
Așadar, anxietatea:
1. Se naște din frică.
2. Este dezadaptativă. Adică nu ne duce neapărat mai departe – așa cum a contribuit frica când, pe parcursul dezvoltării omului, a trebuit să facem față pericolelor reale.
3. Își poate face prezența în orice loc, situație sau moment.
4. „Acționează” și în cercuri vicioase precum anxietate –> îngrijorare –> mai multă anxietate.
5. Prea puține informații creează anxietate. Așa cum s-a întâmplat în valul care a precedat pandemia, în 2020, când COVID-19 era un virus despre care nu știam prea multe. Asta a adus multă incertitudine – cea care a și făcut loc în viața noastră multor scenarii: viața noastră sau a celor dragi pusă în pericol? perspectiva de a pierde locul de muncă? șomaj? siguranța financiară? sau teoriile conspirației referitoate la cine „a pus” virusul în mișcare.
6. Hrănește dependența, de orice fel. Poate fi alcool, tutun sau droguri, dar la fel de bine pot fi shooping-ul compulsiv, mâncatul în exces, verificarea constantă a telefonului și/sau a paginilor de Social Media, autocritica. Te pune pe gânduri, așa-i? În carte, explică fain și pe înțeles cum se ascunde anxietatea în astfel de obiceiuri și de ce nu funcționează doar să-ți dorești foarte tare să le oprești. Voința nu e un motor suficient de puternic pentru a opri un obicei exersat de sute de ori. Tot în carte și răspunsul.
7. Te stoarce de energie. Pus într-un context cu foarte multe lucruri de făcut într-o zi, liste interminabile, deadline-uri, presiuni, incertitudini sociale, să nu ne mire un burnout.
8. Revine. „Dacă nu suntem conștienți de faptul că facem un lucru din obișnuință, vom continua să-l facem așa – din obișnuință.”
9. Poate fi privită, uneori, ca o recompensă. Un mecanism iarăși nociv care naște și mai multă anxietate, iar la rândul lui comportamente păguboase – asemenea celor de mai sus.
10. Nu este o medalie de onoare. Așa cum nici a fi ocupat tot timpul nu este un trofeu.
@James Dryden, Unsplash 
@Kayla Koss, Unsplash
@CurteaVeche
11. Devine familiară – ca o rutină matinală. „Când suntem triști sau anxioși tot timpul, acea tristețe sau anxietate devine familiară, un loc înspre care gravităm, ceva ca o rutină matinală sau un drum obișnuit către serviciu. Orice deviație ni se pare străină, poate înfricoșătoare.”
12. Se poate instala ca tulburare.
13. Este contagioasă. „Asemenea bolii COVID-19, anxietatea este contagioasă. În psihologie, transmiterea emoțiilor de la o persoană la alta este denumită sugestiv contagiune socială. Propria noastră anxietate se poate declanșa doar prin faptul că discutăm cu cineva care este anxios.” Sau când privim compulsiv la știri, în news feed.
14. Împiedică dezvoltarea/armonia/evoluția personală sau profesională. Când ești ocupat tot timpul să „stingi” focuri, cum să te poți concentra pe ceva mai mare, mai complex, mai îndrăzneț?
15. Se îmblânzește cu ceea ce se numește „antrenorul cerebral”: conștientizarea – care poate fi practicată sub formă de meditație, de mindfulness.
16. Dar și cu răbdare și informații exacte, din surse de încredere.
17. „Ce câștig din asta?” este una dintre cele mai importante întrebări. Oricare gând de exagerare ar interveni sau sentiment de panică, întrebarea asta e o cheie, căci aduce clar un răspuns: fie e ceva care, cu adevărat, ne pune viața în pericol și e nevoie să acționăm, fie e doar mintea noastră și e nevoie să tratăm acel gând cu răbdare și curiozitate.
18. Curiozitatea – un talent înnăscut și un intrument bun pentru potolirea anxietății.
19. Îmblânzirea anxietății nu înseamnă să scăpăm de gândurile din mintea noastră. Așa cum credeam și eu. „Mindfulness nu înseamnă să oprești, să golești sau să te debarasezi de ceva. Gândurile emoțiile și senzațiile fizice ne fac să fim oameni. (…) Mindfulnessul presupune să schimbăm relația noastră cu acele gânduri și emoții.”
20. Și ceva ce am strecurat în colajul creat pentru 2022, îndemnată de lectura cărții: Gândurile vin și pleacă. „Ține minte, planificarea, rezolvarea problemelor și creativitatea, toate acestea sunt elementele care ne fac oameni și care ne ajută în viață. Gândirea ne înșală atunci când ne lăsăm cuprinși de îngrijorare sau de autocritică (de exemplu, ca în cazul acelui ar trebui – ar trebui să fac asta, n-ar trebui să fac asta).”
Unde-s mulți, puterea crește. Tu ce ai citit interesant pe această temă?
Fotografie copertă: Maria Bordeanu
Dacă ți-a plăcut, citește și:
O carte despre lucrurile care trebuie tăcute, dar care salvează fiind spuse
