Acesta este articolul cu numărul 100 pe CoverStories. Vă mulțumesc din suflet că am ajuns aici!
Nu prea am putut dormi azi-noapte. M-am trezit și am aprins veioza de patru ori. M-am gândit la tot ce-aș vrea să spun. M-am gândit dacă ar fi bine sau nu să scriu un material care să celebreze 100 de articole, când există alte publicații cu zeci de mii. Și totuși, acesta este pragul unde am ajuns noi. Și am ajuns aici cu aproape 20 000 de oameni care ne-au citit până acum. Pe îndelete.
Pe 22 mai sărbătoream lansarea (am scris aici despre asta) unui proiect construit pe sufletul și întrebările unei echipe care avea idei și entuziasm. Și cam atât. Am zis-o atunci și o repet de câte ori am ocazia: puține lucruri pe lumea asta mi se par indispensabile, dar cred că Oamenii și Poveștile lor ne sunt absolut necesare.
Mi-am dorit mult ca ceea ce facem noi aici să fie reflectarea onestă a poveștilor la care vibrăm și a oamenilor pe care îi admirăm. Mi-am dorit ca fiecare material pe care îl scriem să poată fi o „poveste de copertă” pe canvasul acesta digital.
100 nu e un număr mare sau mic. E numărul nostru, acum. O mică victorie. O dovadă că se poate să faci ceva frumos, cu Oamenii potriviți lângă tine. Am catralioane de emoții. Și simt că vi le datorez pe toate.
Au trecut 6 luni de când există CoverStories și în tot timpul acesta am scris 16 interviuri cu oameni deosebiți, care fac lucruri minunate. (Avem mai multe în spatele cortinei pe care abia așteptăm să le scoatem la lumină).
Am scris file de jurnal extrem de personale despre talent, simplitate, disciplină, vulnerabilitate și motivație.
Am scris despre nostalgii, capricii și frivolități; despre parfumuri, bijuterii și ceaiuri.
Am scris despre lucrurile care ne fac viața mai frumoasă și mai ușoară, despre plante, despre design și despre gadgeturi.
Am scris despre călătoriile noastre în Amsterdam, Zagreb, Dublin, Budapesta sau Roma.
Am scris mult și despre cărți. Despre ce impact au cărțile asupra noastră, despre cărțile care nu ne lasă să dormim, despre cărți frumoase, despre cărți dureroase, despre scriitori și scriitoare, despre cărțile pe care le citim în fiecare lună.
Am scris din inimă și cum am știut noi mai bine. Am scris și am tăiat, am scris și am pierdut și am luat-o de la capăt. Dar n-am fi ajuns aici fără voi, cei care ne deschideți și ne citiți.
Am făcut sute de poze, dar și primul nostru pictorial.
Și, în loc de încheiere, îi las cuvântul Danielei, cea care mi-a fost alături de la început:
Toamnă 2018. „Mă gândesc la un proiect special, vrei să povestim despre el?”
Toamnă 2019. „Ador toamna și promisiunea pe care o poartă: aceea că vom trece într-un alt anotimp, că va schimba peisajul, că e un nou început.”
Să numeri timpul în oameni pe care îi descoperi, în idei pe care le-ai auzit repetându-se ca o mantra, în cărți citite și împărtășite, în emoții și revelații, în destăinuiri mărunte – asta înseamnă să îți hrănești timpul. Odată cu cele 100 de articole se împlinește și aproape un an de când Georgiana mi-a povestit despre CoverStories – sâmburele de proiect despre care am povestit într-un colț de București, pe sfârșit de toamnă rece și morocănos. În mai puțin de un an sâmburele a devenit un pui de copac, în jurul căruia se adună oameni care se aseamănă: după pasiuni, valori, lecturi sau pur și simplu, după curiozități. Just remember: ”If we have ideas that makes us nervous, they are big enough to change the world!” Happy 100 stories shared with the world!
Vă mulțumim mult pentru fiecare minut petrecut împreună cu noi!